Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1

Capitolul V ~ Cunoștințe

- Acel domn e un vechi prieten de-al meu.

- Îl știți de mult timp?

- Sincer să fiu, da.

- Ce putere are? Nu a vrut să îmi spună oricât l-am întrebat.

- Asta nici eu nu știu.

- A spus că a avut un copil care a murit. A spus că nici nu mai știe câți ani au trecut de atunci.

Metamorfozorul privea cu atenție ochii de jad ai adolescentului.

- Au trecut mulți. Te poți transforma în șarpe, nu?

- Mda...

Anthony se ridică în picioare și deveni un șarpe care ajunse chiar în camera cealaltă. Apoi, redeveni om.

- Te-ai descurcat mai bine decât mă așteptam! spuse metamorfozorul din pragul ușii.

Anthony zâmbi.

- E extraordinar de greu de controlat puterea apei.

- Tata se descurca mai bine decât mine, nu-i așa?

- A avut nevoie de mult antrenament ca să poată controla puterea...

Însă, se auzi ușa de la intrare.

- Vino cu mine.

Anthony îl urmă pe metamorfozor. Coborâră scările și se opri în capăt când îl văzură pe cancelar.

- Prefer să rămân în cameră...

- Ei, haide!

Metamorfozorul îl luă pe adolescent de mână și îl târâse până jos. Anthony nu se opuse, deși putu să facă asta.

- Peter, uite cine a venit în vizită!

Metamorfozorul îl adusese în fața lui pe Anthony. Când îl văzu, cancelarul își mări puțin ochii.

- Cum a ajuns aici? Era hotărât să nu plece.

- Vrei să spui că și tu ai încercat să îl aduci aici? De ce nu mi-ai spus nimic?

Băiatul era puțin nedumerit cu privire la cearta dintre cei doi.

- Domnule, vreau să știti că eu chiar eram nedumerit și nu mi-am dorit să vin aici.

- Atunci, cum ai ajuns aici?

- M-a adus cineva.

Cancelarul se sperie când auzise asta, dar se liniști când văzu fața caldă a prietenului său.

- Cineva l-a salvat de un întuneric! spuse metamorfozorul rotindu-și pupilele.

- Stai... ce?

Cancelarul se apropie de Anthony.

- Ești bine?

- Da, m-a salvat un domn misterios.

- Anthony, du-te puțin în camera ta.

- Sunt prea mare ca să îmi spună cineva ce să fac.

- Dar ești încă minor, deci, trebuie să mă asculti. Ne certăm pe tema asta mai târziu, acum, ascultă-mă.

Anthony își dădu ochii peste cap și plecă înspre camera lui, lăsând în urmă o dâră lungă de gheață.

- Oricum te pun să repari asta! strigă metamerfozorul, iar, după ce auzi că Anthony intrase în cameră fără a da vreun răspuns, începu să râdă.

Cancelarul râse și el și se apropie de canapeaua care era lipită de-a dreptul de peretele stâng. Se așeză pe ea, iar metamorfozorul îi urmase exemplul.