Noaptea trecuse repede peste cele trei ținuturi. Soarele lumina din nou partea dreaptă a fiecărui palat. În regatul Arvaletei, o pereche de ochi verzi se deschiseră rapid, făcându-l pe deținătorul lor să sară ca ars din pat și să își pună masca pe față. Ieși rapid de sub plapumă, lăsându-și bustul foarte bine lucrat să se vadă. Se îndreptă înspre scaunul pe care zăcea un veșnic hanorac negru cu o glugă uriașă. De asemenea, își mai luă o pereche de blugi negri care arătau a fi foarte noi. Însă, înainte de a apuca să își ia pe el hanoracul, Demetrius intrase în camera lui, văzându-l în acel stadiu.
- Bună dimineața! spuse el puțin confuz uitându-se la abdomenul pur și simplu de invidiat al tânărului.
- Bună dimineața, domnule Demetrius!
- Poț să îmi spui Demetrius. Da, prea ciudat să te adresezi atât de respectuos.
- Bine, Demetrius!
- Altfel sună. Ai aflat ce pune bunicul tău la minte?
- Asta voiam eu să te intreb! spuse Anthony aranjându-și hanoracul proaspăt obligat să îi acopere corpul.
- Să mergem la micul dejun!
Anthony îl urmă pe Demetrius într-un ritm lent înspre sala în care luase masa cu o seară înainte.
- Bună dimineața! spuse Anthony plecându-și ușor capul când era să se ciocnească de rege, însă se ciocni doar de Demetrius care era în fața lui.
- Bună dimineața! spuse Andrew formal, dar foarte plictisit de situație.
Cei trei intrară in sală, toți cei prezenți ridicându-se pentru a-l întâmpina cum se cuvine pe regele lor. Spre deosebire de seara trecută, acum masa era ocupată complet. Andrew convocase la micul dejun Consiliul Elementelor.
- După cum bine știți, azi îl voi însoți pe Căpitanul Gărzilor Verdiniene în capitala statului acestuia pentru balul încoronării ca prințesă a fiicei regelui Wilhelm. Care din voi se oferă a face parte din delegație?
Ca și cum totul ar fi fost stabilit dinainte, zece din membrii se ridicară în picioare.
- E mai mult decât suficient.
După această replică a regelui, toți începură să mănânce. Însă, deodată, ușa se deschise, pe ea intrând alarmant de nepoliticos Albert.
- Un soldat are să vă transmită ceva urgent!
Andrew se ridicară în picioare, Demetrius privindu-l cu atenție pe Albert care îi schița un zâmbet, asigurându-se că Demetrius e singurul care îl vede. Regele părăsi repede încăperea, iar în afara acestuia, era un soldat care era pe moarte. Andrew se aplecă înspre el, încercând să își păstreze forțele.
- Băiatul dumneavoastră... prințul...
Când auzise asta, Andrew se apropie mai tare de el, fără a ține cont de mirosul acestuia ademenitor.
- Spune mai departe!
Soldatul nu făcea decât să tușească sânge, iar pe Andrew îl scotea din minți faptul că știa că soldatul nu mai avea mult până sa moară.
- SPUNE!
- Anthony...
Acesta fusese ultimul său cuvânt. Andrew era dezamăgit. Acel soldat murise în fața sa, iar el nu mai putea face nimic pentru el.
- Nu ți-a spus înainte ce voia să îmi spună? zise Andrew ridicându-și privirea înspre tatăl său.
- Știi că oricum nu îți voi spune nimic. Ce e drept, acest soldat chiar s-a întâlnit cu fiul tău, am auzit și eu asta întâmplător. Voi avea grijă ca de acum înainte Anthony să fie mai bine supravegheat. Îți promit asta, fiule! rânji Albert, iar imediat după, plecă înapoi în sala de mese.
CITEȘTI
Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1
Vampire- Descriere care nu e bătută în cuie- El: Băiatul care crede că totul e normal până când află că de fapt e moștenitorul regelui Arvaletei, moștenitorul regelui Dermoniei, adolescent prins între 2 destine. Ea: Fata ironică, care încearcă să își desco...
