Meghan se îndepărtă destul de tare de Anthony, fiind vizibil nervoasă pe cuvintele acestuia.
- Nu eu am vrut să te duc!
- O, ba da, puteai foarte bine să refuzi. Acum însă, trebuie să ne suportăm unul pe altul.
Meghan devenise vârcolac în fața lui Anthony.
- Mi-ai aflat și secretul acesta.
- Știam deja.
- Cum?! De unde?
Meghan nu mai putea vorbi, deoarece buzele îi fuseseră pecetluite. Însă, Anthony îi putea citi gândurile pentru că, până la urmă urmei, acum ea era un animal, iar el putea vorbi cu animalele.
- Bine, să mergem.
Meghan hotărâse să rămână sub forma aceea, fiindcă așa, nu putea avea sentimentul de nervozitate. Anthony însă, se deplasa din ce în ce mai greu, ceea ce o făcu pe fată să își recapete forma umană.
- Serios? De ce trebuie să fi și rănit? se plânsese fata.
- Știi... Nu e chiar așa de simplu pe cât pare. E greu și să fi rănit. Nu pot merge atât de lejer pe cât anticipezi. Dacă nu îți convine, poți pleca, mă descurc și singur.
Fata se întoarse cu spatele înspre el, ceea ce îl făcu pe Anthony să cadă.
- Doare!
Fata se întoarse iar înspre băiat.
- Știi ce? Poate că ai dreptate. Ești extraordinar de enervant.
Fata deveni vârcolac și fugi în depărtare, lăsându-l pe bolnav pe iarba care avea acea stare care anunță venirea iernii. Noaptea de afară îl avantaja pe băiat, nu avea să se întâlnească cu nimeni. Însă, problema era alta. Drumul până acasă era lung, iar el, spre surprinderea lui, nu mai vedea nimic în întuneric. Închise ochii și încercă să devină șarpe, însă nimic nu se petrecea. Simțea cum își pierde toată hrana datorită rănii, practic își pierdea energia. Era singur în Dermonia, la marginea unei poteci. Nu avea alternativă. Trebuia să încerce să se ridice. Își ridică privirea înspre cer, iar, din acesta, sărise un fulger. Întreaga energie pe care o mai avea Anthony se răsfrânse în acel fulger care îl lua pe Anthony și îl dusese cu viteza luminii prin aer. Sigur oricine vedea asta era uimit.
Trecură noaptea, iar Anthony reușise să treacă granița Dermoniei datorită fulgerului cu care era transportat. Își transferă toată energia pe care o mai avea în acel fulger. Însă, deodată, căzu înspre pământ, leșinând, deoarece stocul de energie era total epuizat.
Andrew se învârtea de pe un picior pe altul. Știa că acea călătorie avea să fie lungă, însă nu își imagina că fiul lui avea să îl refuze în acel mod.
- Demetrius, eu mă reîntorc!
- Majestatea Voastră, vă rog să vă păstrați calmul! zise Demetrius calm, privindu-l în ochi.
- Cum să mă liniștesc când fiul meu mi-a refuzat...
Deodată, Andrew avu o senzație ciudată. Era sigur că acea impresie avea să fie un lucru rău.
- Nici nu mă gândesc să stau aici!
Andrew se teleportă până în apropierea graniței cu Dermonia. Se folosi de puterea de vampir pentru a merge înspre pădurea care era în apropierea locului unde el se teleportase, fiindcă simțea o energie negativă venind dintr-acolo. Însă, nici măcar nu apucase să intre în acea pădure, căci văzu o persoană care era pe jos, fără suflare. Mai mare îi era mirarea când văzu că nu era nimeni altul decât Anthony...
CITEȘTI
Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1
Vampirgeschichten- Descriere care nu e bătută în cuie- El: Băiatul care crede că totul e normal până când află că de fapt e moștenitorul regelui Arvaletei, moștenitorul regelui Dermoniei, adolescent prins între 2 destine. Ea: Fata ironică, care încearcă să își desco...
