Ușa camerei se trânti de perete, pe ea intrând Peter, răspândind peste tot uitarea. Singurii care nu fuseseră afectați erau Demetrius, proaspăt intrat în cameră, Albert și Anthony. De îndată ce văzuse ceea ce se petrece, Albert îl luară pe Anthony și îl duseră în temniță, iar acesta își reveni imediat.
- Ce s-a întâmplat?
- Ai mai făcut asta o dată, dar acum e mai rău ca niciodată! Anthony, ești groaznic din punctul ăsta de vedere!
- Dar... Ce am făcut? Nu îmi amintesc decât că am coborât la parter din cauza faptului că am auzit conflictul dintre regii Dermoniei și al Verdiniei...
- Noroc că a apărut Peter, altfel îi omorai pe toți cei prezenți..
- Să îi omor... stai, de ce să îi omor?
- Ți-ai atacat bunicul cu puterile de Vampir Elementar. Ascultă-mă, niciodată, dar niciodată nu vei mai adopta furia ca sentiment! Ai înțeles?
Anthony înclină ușor din cap, iar slăbiciunea puse stăpânire pe el.
- Nu știu ce m-aș face fără tine, bunicule! Ești atât de bun, mă tot întreb de ce între tine și fiul tău este un astfel de conflict...
Albert înghițise în sec, dar zâmbi.
- Ți-am spus că am condus Verdinia cu mult timp în urmă. Andrew era prinț, însă era un prinț foarte încăpățânat. Niciodata nu asculta de etichetă, cu atât mai mult de mine. Când l-am numit Moștenitor, a suferit foarte mult, a spus că el nu va fi domnitor peste un regat cu reguli pe care eu le-am creat. Astfel că, într-o noapte, l-am transformat în vampir. Nu mai avea cum să fugă de datorie fiindcă ai sesizat, nu poate muri așa ușor datorită faptul că noi trei suntem niște vampiri mai speciali și toți cei creați de noi. Astfel că, în aceeași seară, a fugit. Mi-a lăsat însă în urmă un mesaj pe care l-am citit și recitit de multe ori. Ai vrut, nu ai vrut, acum suntem dușmani. Asta suntem și asta vom fi. Îți voi demonstra că sunt în stare să îmi creez propriul viitor, nu am nevoie de tronul tău. Astfel că, a mers în sudul statului, unde locuiau cei mai săraci vrăjitori și vârcolaci ai ținutului. Nu își dădu de ales, însă le dezvălui cu mândrie că deține puterea Apei, cu toate că primise ordinele mele stricte de a nu arăta nimănui ce fel de putere deține el. Nu trecură doi ani că acolo, pe acel teritoriu, se cladiră un castel măreț. Acel ținut sărăcăcios din cauza secetei deveniră acum unul din cele mai prospere meleaguri. Andrew câștiga din ce în ce mai multe creaturi de partea lui, pe când eu îmi pierdeam din adepți. Am pornit îndată înspre palatul lui, aflând doar pe drum că era seara în care el avea să se declare rege peste proaspătul regat. Când am ajuns la castel, Andrew m-a întâmpinat atât de zeflemitor, încât nici măcar nu am putut să îl mai privesc în ochi și i-am spus clar că nu mai este fiul meu.
Anthony se uită la bunicul său uimit, nu credea că un astfel de trecut negru îi învăluia pe cei doi.
- Acum că știi te simți mai bine?
- Amândoi aveți partea voastră de vină, însă e evident că tatăl meu are mai bine de 90% din vină...
- Ai dat-o în calcule matematice?
- Întotdeauna mi-au placut științele exacte, cu matematica în frunte! zâmbi Anthony inocent.
- Înțeles! Hai să mergem!
Cei doi ieșiră din temnițele palatului, fiind întâmpinați de rege.
- Căpitane, vreau să îmi faci o favoare! Îți mulțumesc că te-ai sacrificat pentru Meghan, de asta ceea ce îți cer acum e mai mult o favoare, deși deja îți sunt îndatorat!
CITEȘTI
Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1
Vampire- Descriere care nu e bătută în cuie- El: Băiatul care crede că totul e normal până când află că de fapt e moștenitorul regelui Arvaletei, moștenitorul regelui Dermoniei, adolescent prins între 2 destine. Ea: Fata ironică, care încearcă să își desco...
