Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1

Capitolul XIX - Pariul despre trecut

- Eu te cunosc, dar tu nu prea mă cunoști.

- Poate dacă v-ați da jos acea mască...

- Acea mască pe care și tu o porți?

- Nu vorbeam la figurat.

- E periculos să mi se vadă fața.

- Oare de ce?

- Păi... Nu știu cum să îți spun eu ție, dar sunt sigur că dacă ți-ai pune mintea la contribuție ți-ai da seama că ne-am întâlnit o dată, doar dintr-o coincidență...

- Asta înseamnă că ați fost și în lumea oamenilor?

- O singură dată am fost, în căutarea ta.

- Serios?

- Da.

- Chiar așa de important sunt pentru dumneavoastră încât să mă căutați?

- Tatăl tău m-ar recunoaște din prima dacă m-ar vedea și instinctiv, mi-ar spune să stau departe de tine.

- De ce îmi spuneți asta? Adică... dacă știți că tatăl meu m-ar vrea departe de dumneavoastră, atunci de ce vă apropiați de mine?

- E prima dată când nu îți e rușine să zici că e tatăl tău.

- Poftim?

Anthony abia acum sesizase faptul că acel domn dădea semne cum că l-a urmărit mult timp. Sigur acel om avea un plan cu el, dar un lucru era sigur: Anthony nu avea să se lase folosit.

- Ce fel de Element sunteți?

- Un Element mai interesant, unicat, ca tatăl tău.

- Stați... știți ce fel de creatură e tatăl meu? Adică... știți că e un vampir puternic?

- Bineînțeles că știu că e un vampir puternic, puțină lume știe de puterea lui, iar eu mă aflu printre ei.

Anthony știa cu strășnicie că doar Peter și Demetrius știau și de ramura de Element, însă e adevărat, puțini știau de faptul că Andrew era un vampir mai special.

- Cum ați aflat?

- Dacă îți spun că știu și de faptul că e Elementul Apei te ajuta cu ceva?

Anthony era șocat. Se gândea profund, acel vampir din fața sa era efectiv un apropiat al tatălui său, pentru că, dacă nu era așa, Peter avea grijă de memoria lui.

- Cine sunteți? spuse Anthony zâmbind, apropiindu-se amenințător de Element.

- Ce bine îi semeni!

Anthony nu mai suporta secretele, instinctiv se năpusti asupra vampirului, strângându-l de gât, însă era evident că nu suferea deloc, cum ar fi făcut un vampir obișnuit.

- Ții minte că cineva ți-a spus odată că doar tatăl tău ar fi în stare să te transforme într-un vampir? A și făcut-o, doar că nu în momentul potrivit.

Anthony se încruntă, ceea ce aduse pe chipul vampirului un zâmbet ștrengăresc.

- Înseamnă că aveți sângele regelui Arvaletei curgându-vă prin sânge.

- Și Peter, și Demetrius, și mulți alții îl au, însă nu te-ar fi putut transforma niciodată. Vezi tu, nu eu am sângele lui Andrew, Andrew are sângele meu.

- Vreți să spuneți că dumneavoastră l-ați transformat?

- Eh, nu chiar, dar vreau să spun că noi trei avem același sânge în trup.