Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1

Capitolul XXXII - Alungarea

Anthony nu mai înțelegea nimic, Meghan căzu cu capul în poala lui ca și cum nu ar mai fi avut nicio formă de viață în ea.

- Meghan!

Anthony o strigase, o scuturase de două ori, însă ea nu răspunse nicicum. Anthony o ridică îndată în stil mireasă, teleportându-se în camera lor și așezând-o pe pat. Își lăsă puterea apei să îi pătrundă în vene atingându-i încheieturile, însă nu ieși niciun fel de fum, deoarece lăsa și focul să îl pătrundă. Îndată ce atinse încheieturile fetei, simți o forță care îl cutremură, îndată căzând pe podea, dar vestea bună era că Meghan se trezise.

- Anthony? spuse ea ridicându-se nedumerită.

Băiatul se ridică de pe podea, privind în continuare înspre aceasta, neîndrăznind să își ridică privirea înspre prințesa lui.

- Ce se întamplă? spuse Meghan punând mâna pe mâna lui, acesta tresărind, iar fata fiind surprinsă de reacția lui.

- Meghan... ești...Am mai simțit o forță în tine. O forță mult mai mare decât forța ta, e ceva inexplicabil. Cred că în tine tocmai mai crește o ființă...

De îndată ce spuse asta, Anthony își ridică privirea pentru a vedea reacția iubitei sale care era extraordinar de șocată, asezându-și mâna pe burtă, începând să zâmbească.

- Tu vorbești serios? spuse Meghan sărind în brațele lui Anthony, care însă nu era la fel de încântat ca ea.

- Sunt șanse mari să fi în mare pericol din cauza forței aceleia, nu sunt sigur, dar parcă sunt două forțe care se contrazic acolo.

- Vrei să spui că sunt șanse să fie gemeni? Doi gemeni cu puteri opuse?

- Nu e nimic exclus, dar mă îngrijorează foarte tare. E o forță mult superioară ție, mi-e teamă că te va distruge...

- Nici să nu îndrăznești să termini! Nu renunț la copil sau copii nici în cele mai negre coșmaruri!

Anthony înghiți în sec, iar Meghan se așeză înapoi pe pat.

- Nu vreau să fiu o povară, așa că nu îți voi sta în cale prea mult până când voi naște. Știu că atunci când mă vei vedea îți vei aduce mereu aminte de ce "pericol" mă paște, astfel că nu vei accepta să păstrez sarcina. Stai liniștit, te voi evita cât de mult voi putea...

- Ce să faci? spuse Anthony revoltat, ochii căpătându-i culoarea albastră.

- Nu are rost să te revolți, așa e mai bine. Voi pleca departe de castel, mă descurc de una singură.

- Adică ne-am logodit de nici 24 de ore și tu deja mă părăsești?

- Ai niște treburi importante de Prinț Moștenitor de îndeplinit și eu doar te-aș încurca. Trebuie să restabilești economia, comerțul și multe altele, iar eu aș fi doar o distragere. Mă voi retrage cu cine vrei tu, un lucru te rog: nu mă urmări.

- Îmi ceri să te părăsesc și să mă prefac că nu exiști?

- Știi că nu durează mult până voi naște.

- Adică când suferi atâta vrei să mă prefac că nu știu de tine?

- Voi fi bine. Accept pe oricine ca însoțitor.

- Bine, Demetrius vine cu tine.

- Îi va da voie Majestatea Sa?

- Nu intră peste mine nici sa vrea. Ce am spus, hotărât rămâne.

- De când ești atât de rebel? zise Meghan apropiindu-se de el, dar acesta făcu un pas în spate.

- De ce nu recunoști că vrei să scapi de mine de fapt? zise Anthony voind să pară indiferent, dar Meghan deja lacrima.