- Ce cauți aici? zise Andrew ridicându-se de pe tron, vizibil nervos.
- Nu e evident? Am venit să îți înmânez această scrisoare.
Andrew se folosi de puterea de vampir pentru a ajunge lângă tatăl său, luând scrisoarea și citind-o cu viteza luminii, timp în care Anthony se ridică din genunchi și se apropie de cei doi.
- Ordinul Majestații Sale e să rămân aici până mâine seară când e Balul pentru a vă însoți personal! zise Anthony serios.
Bunicul său îl privea mândru, iar Andrew se simțea în plus în această ecuație, chicotind de mâine încă din momentul apariției tatălui său.
- Peter, condu-i în camerele lor!
Anthony și soldații părăsiră Sala Tronului, în această rămânând doar Andrew și Albert.
- Bună, fiule!
- Ce cauți aici? spuse Andrew vizibil clocotind de mâine.
- Păi... Am venit să îmi văd fiul, ai ceva împotriva?
- Nu e posibil să fi venit fără un motiv, zi repede ce vrei!
- Păi... m-am întâlnit cu nepotul meu...
Andrew era atât de șocat când auzise asta, încât se repeziră la gâtul tatălui său, folosindu-se de viteza de vampir lipindu-l de cel mai apropiat perete.
- Nu i-ai făcut nimic lui Anthony, nu?
- Depinde ce înțelegi prin nimic! spuse Albert zâmbind și scuturându-și umerii.
- Ce i-ai făcut fiului meu? mârâi Andrew, colții neezitând să apară.
- Îți seamănă tare bine acum! E un vampir!
Andrew întări strânsoarea, astfel că Albert scoase un tușit slab.
- De ce i-ai făcut asta? Nu era suficient câte avea pe cap? I-ai mai pus și asta!
- Stai calm, se descurcă mai bine decât crezi tu!
- Am vorbit cu el și a întrerupt legătura datorită chinului la care era supus!
- Era înfometat atunci! L-ai căutat în cel mai nepotrivit moment! spuse Albert învârtindu-și pupilele.
Andrew slăbi strânsoarea, Albert apropiindu-se mai tare de fiul său.
- Știi cum facem? Ca să fim chit, nu îți voi spune unde e. Stai calm, e pe mâini bune, cineva are grijă permanent de el.
- E suficient de mare, își poate purta și singur de grijă! zise regele hotărât.
- Unde e, e cam greu. Oricum, când îți convine ție de mare, alteori e doar un copil. Nu prea te pricepi cu copiii!
- De parcă tu te pricepi... spuse Andrew dându-și ochii peste cap.
- În orice caz, mai bine decât tine!
După această ultimă replică, Albert părăsi Sala Tronului, lăsându-l pe Andrew doar în compania propriilor gânduri.
Bunicul se teleportase în camera nepotului său, care însă, mirosea niște parfumuri, pentru că efectiv era vampir, nu mai putea de foame.
- Cred că ai nevoie de asta!
Albert scoase din buzunar o sticlă plină de sânge pe care Anthony o absorbi îndată. Însă, nu se simțea în totalitate bine dupa asta...
- Mai am nevoie de ceva...
CITEȘTI
Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1
Vampiri- Descriere care nu e bătută în cuie- El: Băiatul care crede că totul e normal până când află că de fapt e moștenitorul regelui Arvaletei, moștenitorul regelui Dermoniei, adolescent prins între 2 destine. Ea: Fata ironică, care încearcă să își desco...
