Capitolul VIII ~ Secretul trecutului

61 4 0
                                    

- Tatăl tău a fost cel mai șiret om pe care l-am cunoscut. Am luptat cu el, iar el a rămas încăpățânat până în ultima clipă. Nu a vrut să îmi spună unde a ascuns elementul Apei.

Anthony sesizase că bunicul său nu știa de fapt cine e el de fapt.

- Pe mama tot dumneavoastră ați omorât-o? zise Anthony puțin crispat.

- Nu. Mama ta a murit fără acordul meu. Îți dai seama, cum să îmi omor propriul copil? Am avut un om de încredere care m-a trădat și drept răzbunare a omorât-o pe Emily.

Anthony se simțea atât de înghesuit în spațiul minciunii, atât de înghesuit încât începea să respire greu...

Andrew era încă cu cei doi prieteni ai lui, în timp ce fiul lui mergea înspre Dermonia fără ca el să știe. Deodată, simți cum ceva îi fulgeră mintea.

- Anthony!

Andrew se folosise de abilitatea de vampir pentru a ajunge în camera băiatului. Când o văzu goală, își pusese mâinile în cap. Simțea mai rău ca niciodată cum Anthony nu e bine. Simțea asta în puls. Era o legătură ciudată între ei.

- Demetrius, Peter! Trebuie să mergem să îl găsim. Voi împrăștiați-vă în capitală.

- Tu unde vei merge? a spus Peter vizibil îngrijorat.

Andrew îl privi cu subînțeles, iar cei doi făcură ochii cât cepele.

- Nici gând!

- Mi-e teamă și simt că tocmai acolo e.

- Venim cu tine dacă știi asta.

- Nu sunt sigur 100%.

- Tot timpul trebuie să fi rațional, Andrew! Bazează-te și pe instinct sau pe sentimente!

Andrew era hotărât însă. Nimeni nu îi mai putea distruge familia. Nu puteau să îl pună în pericol pe Anthony, nu atâta timp cât el mai avea ceva de spus. Deveni un șarpe și se teleportă. Se teleportase pe dealul de pe care se vedea toată calea înspre Dermonia. Fostul rege al Arvaletei privea cu atenție în întunericul domnitor. Deodată, văzu o armată de oameni, nu glumă, în frunte cu o creatură ciudată căreia îi simțea mirosul de pe creasta dealului. Coroană imensă de pe cap îl facu imediat să își dea seama cine era. Acest contact vizual îl făcu să aibă palpitații și să îi crească caninii, și asta doar de nervi. În spatele acelui rege, era Anthony, parcă târât de doi dintre soldați. La cum mergea, se vedea evident că lupta să nu își lase vreo putere să iasă la suprafață. Atunci, Andrew schiță un zâmbet. Avea un băiat tare descurcăreț. Se apropie încet de acel loc. Însă, regele simți repede asta.

- Ai simțit asta?

Anthony simți și el, dar se prefăcu atât de bine că nu știa despre ce vorbea regele, încât bunicul îl crezu, astfel că își continuaseră drumul. Erau aproape de granița dintre cele două regate. Odată trecut dincolo, Anthony era într-un pericol de neimaginat. Andrew nici nu voia să se gandească la asta. Andrew se teleportă direct lângă Anthony, iar Anthony simți rapid cum ceva e pe picioarele lui, iar când se uită, văzu un șarpe transparent. Era șocat. Nu mai înțelegea nimic. Doar el putea face asta. Însă, deodată, acel șarpe prinse formă, doborându-i pe toți, iar apoi dispăru fără urmă. Anthony privea șocat, iar faptul că acea chestie se mișca atât de silențios, era atât de ciudat. Regele se întoarse fiindcă auzise cum Anthony se tot învârtea dintr-o parte în alta. Când văzuse că nu mai era nici măcar un soldat în spatele lui Anthony, începu să gâfâie.

- Ce ai făcut? De fapt, de pe fața ta se citește că nu știi despre ce e vorba.

Anthony zâmbi, iar apoi, îl căuta din nou pe acel șarpe dispărut. Însă, în fața regelui, apăru omul cu glugă.

Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum