Capitolul XIV - Identitate ramificată

51 4 0
                                    

Anthony se teleportă până în apropierea graniței cu Arvaleta însă, când se pregăti să treacă, fusese prins. Acum, era în drum spre palatul Dermoniei. Zadarnic fusese să se prezinte la graniță cu acel nume, nu avea permis de trecere din Dermonia. De fapt, nici măcar nu avea permis de trecere, nici măcar pentru țara în care se presupuse că trebuia să fie în momentul de față. Era călare pe unul dintre cei mai frumoși cai pe care îi văzuseră vreodată însă, nu putea spune că se simte în largul lui. Avea nevoie de un plan de scăpare, iar asta repede. Nu se putea teleporta, asta era clar. Se hrănea din energia altor producătoare de energie. Asta înseamna că totul avea să fie super. Puterea Apei tot putea să o folosească, mai mult ca sigur. Fusese îmbrăcat cu o platoșă care nu permitea mutarea cu ajutorul unor puteri. Asta însemna că el putea crea o furtună în momentul de față. Nu încercase niciodată să creeze fenomene ale naturii, crezând că asta e treaba Elementului Aerului. Însă, tot ce era posibil. Își ridică privirea în sus, privind cum norii se apropiau, prinzând o culoare cenușie. Avea nevoie de o furtună. Își răsuci puțin mâna pe hamul calului, iar calul simți asta, luând-o la fugă. Soldații fugeau după Anthony, însă acesta nu se concentra acum decât pe provocarea furtunii. Funcționa. Picuri începeau să lovească pământul. Deodată, se văzu un fulger. Anthony era satisfăcut. Urma să își ia energia din următorul fulger. Nu trecură un minut, că următorul fulger veni. Spre deosebire de primul, acest fulger aterizase direct în jurul lui Anthony, umplându-l pe acesta de forță. Apoi, prin șficuirea degetului arătător al mâinii drepte a adolescentului, fulgerul ricoșă înspre soldați, dărâmându-i pe toți. Anthony se simțea mândru de cele realizate. Descalecă rapid, dându-i șansa calului să se odihnească.

- Stăpâne, cum te vei întoarce acasă?

Anthony se întoarse înspre cal, dându-și seama că el e cel care tocmai vorbise.

- Cu mine vorbești?

- Așa se pare.

- Încă nu am un plan.

- Am eu. Dacă mă vei lua să fiu calul tău, te voi ajuta să te întorci în Arvaleta.

- Nu cred că am nevoie de un cal, dar am nevoie să mă întorc în Arvaleta. Deci, te voi lua.

- Știu mai bine decât tine cine ești.

- Adică știi ce se petrece cu mine?

- Bineînțeles.

- Spune-mi.

- Nici măcar nu mă gândesc. Nu uita, sunt în avantaj.

- Cum de pot vorbi cu tine?

- Nici asta nu îți voi spune.

Anthony își dăduse seama că era în dezavantaj. Dacă refuza propunerile calului, nu avea decât să piardă.

- Dacă dau de bunicul?

- Dacă nu plecăm acum, sigur vei da de el. Nu simți că se îndreaptă încoace?

- Știi că mă pot teleporta, nu?

- Nu vei mai putea în curând.

- Ce?!

- Îți dau un indiciu. De ceva ore, nu mai ești Elementul Apei. Îți vei pierde avantajele repede.

- Adică...

- Fără teleportare, chiar și latura de vampir ți se va închide.

- Ăsta nu e un lucru rău.

- Într-o oarecare măsură este. Rămâi fără apărare dacă cineva te întreabă ce putere deții.

- Vrei să spui că nici faza cu inteligența nu va tine?

Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum