Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1

Capitolul XVIII - Întâlnire cu un cunoscut

- Tocmai din acest motiv te-am ales!

- M-ai ales pentru ce?

- Ca de obicei, nu te prinzi. Temă de casă, gândește-te pentru ce te-am ales.

Meghan se pregăti să îi dea foc Cotropitorului, fapt ce se și întâmplă. Anthony ardea din cap până în picioare, însă scutul de apă era activat. Meghan era sigură că vampirul va scăpa doar cu câteva arsuri, datorită faptului că deținea puterea focului, însă îi fusese de o sută de ori mai mare mirarea când văzu că bărbatul din fața ei era nevătămat.

- Poftim?

- Of, fraieră mică ce ești, ți-am spus de atâtea ori că nu știi cu cine te pui!

- Cum ai făcut asta?

Anthony începu să râdă, însă, nu apucă să termine, că mirosul lui Meghan îi inundă nările. Nu se mai putea stăpâni, oricât încerca. Se apropie cu viteza aceea uriașă de gâtul lui Meghan, imobilizându-i mâinile. Caninii îi loveau buza inferioară care tremura din cauza controlului pe care și-l impunea acesta să îl aibă.

- Ce faci? zise Meghan vizibil speriată.

Fata se simți neputincioasă când simți colții vampirului atingându-i pielea, însă nu intraseră în ea, cel puțin, nu încă. Avea un plan, nu putea fi mușcată. Începu să sară, ceea ce îl făcu pe Anthony să se uite la ea cu ochii sângerii.

- Ce vrei?

- Nu permit să faci din mine hrana ta!

Fata își eliberă mâinile, dărâmându-l pe Anthony la pământ, datorită faptului că sări peste el. Vampirul avea mâinile întinse pe pământ, privind fix în ochii galbeni ai fetei din fața sa.

- Vezi? Ți-am spus că nu îți va fi ușor cu mine.

Fata se aplecă înspre el, îi imobiliză mâinile și ii dădu un pupic scurt pe obraz. Apoi, se ridică, plecând încet, chicotind. Anthony era cum nu se poate mai șocat. Tocmai fusese dărâmat de o fată! Nu fusese dărâmat de nimeni niciodată, dar acum fusese dărâmat de privirea aceea pătrunzătoare, care îl făcu să uite de fapt ceea ce avea el de făcut! AJUNSE O MARIONETĂ ÎN MÂINILE PRINȚESEI! Se simțea groaznic acum că a trecut, iar el nu a ripostat nicicum. Nu putea să își dezlipească ochii din privirea ei, parcă îl vrăjise să se uite doar într-acolo. Se ridică de pe jos, mergând înspre cea mai apropiată casă. Când bătu la ușă, o bătrânică cu miros de vampir ieși în prag.

- Cine ești și ce dorești?

- Aveți un om aici.

- O, deci ești un vampir! Îmi pare rău, dar în această seară nu e permis nimănui să intre aici, ordin regal!

Anthony se încruntă când auzise de "ordin regal", dar se redresă repede.

- Sunt de la palat!

- Atunci, cu atât mai mult nu vă pot lăsa să veniți!

- Sunt trimis de rege! spuse Anthony, scoțând din buzunar insigna de apropiat a regelui, pe care o primise pentru a putea trece fără problema granița.

- Tot nu poți intra!

Anthony înnebunea din cauza mirosului acela, așa că o împinse pe bătrânică pe jos, iar ea nu se sinchisi să se ridice. Anthony se grăbi înspre sufragerie, ghidat de mirosul acela irezistibil. Când intrase acolo, dădu de Consiliul Elementelor, iar în capătul mesei stătea însuși regele.

- A, ai venit! Te așteptam.

- Pe mine? zise Anthony derutat.

- Uite-ți cina!