Anthony căzu înspre pământ, iar Andrew zări în spatele acestuia o săgeată ciudată. O smulse, Anthony era leșinat, nu simțea absolut nimic, cu toate că la un moment dat, acesta scoase un geamăt. Andrew era speriat din cale-afară, însă, mai presus de toate, era nervos. Analiză vârful săgeții și văzu clar urma de praf de floarea tristeții, care acționează asupra oricărei ființe supranaturale, indiferent de specie, exact cum ar acționa obiectul asupra unui om. Anthony pierdea mult sânge, Andrew vedea clar că acea săgeată aterizase exact unde nu trebuie, într-un loc în care dacă o ființă supranaturală obișnuită ar fi fost atacată, sigur ar fi murit, însă Anthony nu putea muri doar așa. Din această cauză, tatăl băiatului începu să se îngrijoreze, neștiind dacă ar trebui să meargă dupa acel fugar, sau să rămână cu fiul lui care era fără suflare.
- Demetrius!
Metamorfozorul apăru repede și, de îndată ce Andrew îi simți prezența, se teleportă, în căutarea fugarului, fiind mai nervos ca niciodată. Era sigur că starea lui fiziologică nu era cea mai potrivită pentru a ieși în evidență, însă, acum, nu se putea controla nici dacă își dorea asta foarte tare. Pădurea începea să fie nervoasă, datorită stării celui care avea capacitatea de a o controla, însă stăpânul acesteia nici macar nu băgă în seamă copacii care trosneau și cei bătrâni chiar ieșeau din rădăcini în urmă furiei lui. Andrew era focusat doar pe mirosul fugarului, miros care era o combinație între cel de vampir și cel de om. Tatăl băiatului arăta foarte ciudat, mai ciudat ca oricând, fiindcă fața îi era foarte crestată, plină de adâncituri, însă acest aspect era acum cea mai mică grijă a tatălui băiatului. Deodată, o umbră se oprise în fața lui, întorcându-se înspre Andrew, speriindu-se amândoi de înfățișarea celulilalt. Andrew reveni la forma umană, mai șocat ca niciodată.
- Ești... ești în viață?!
Umbra aceea căpătă și ea o formă umană, privindu-l cu atenție pe Andrew.
- Doar nu ai crezut că am murit. L-am urmărit pe Anthony absolut tot timpul.
- Ai luat înfățișarea bunicului său?! Unde l-ai ascuns pe cel adevărat?
- Un lucru știu sigur: îi știu absolut toate slăbiciunile lui Anthony.
- Tu! I-ai făcut rău fiului meu!
- Ho, calmează-te, nu are rost să ne ambalăm.
- Fiul meu e pe moarte!
- Știi bine că nu poate muri așa ușor, deși, tocmai am găsit o cale de a-l omorî.
Andrew își privea dușmanul mai uimit ca niciodată. Cum adică a găsit o cale de a-l omorî?
- Doar nu credeai că viața lui poate fi atât de ușoară. Tocmai am gasit leacul prin care el poate muri, însă, nu știu dacă pe tine te-aș putea omorî cu el. L-am distribuit tuturor, inclusiv Elementelor.
Andrew tocmai conștientizase că era cu un pas în urmă. Tot efortul lui depus timp de 500 de ani se dusese pe apa sâmbetei datorită apariției acestui bărbat care începu să râdă.
- Totuși, nu am de gând să îl ucid pe Anthony, o făceam până acum dacă asta îmi doream. Vreau să îl mai chinui puțin, iar pentru asta, am cerut ajutorul unui Element. Fii liniștit, mereu sunt cu un pas în fața ta.
Din spatele unui copac, apăru un bătrân foarte înalt, cu o barbă albă, de argint.
- Ma...maestre...
Andrew era atât de șocat când îl văzu pe cel care îl antrenase acum 1000 de ani, încât se vedea cum întreg sângele îi urcară în obraji.
CITEȘTI
Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1
Vampire- Descriere care nu e bătută în cuie- El: Băiatul care crede că totul e normal până când află că de fapt e moștenitorul regelui Arvaletei, moștenitorul regelui Dermoniei, adolescent prins între 2 destine. Ea: Fata ironică, care încearcă să își desco...
