Capitolul XXIX - S-a dus...

33 5 0
                                    

Anthony o luă de mână pe Meghan și îi făcu cu mâna Dariei care promise să îi aștepte și la cină. Intrând pe aleile pustii, mirosul uman inundă nările băiatului care își dădea seama încet cât de foame îi era.

- Ți-e foame, nu-i așa? zise Meghan întorcându-se înspre el și punându-i mâna pe obraz.

- Foarte foame. Dar, sunt șanse să mă descurc doar cu puțină energie. Tatăl meu a vrut să mă protejeze, dar nu s-a gândit o iotă că mă trimite în lumea în care eu nu prea mă pot abține să nu rănesc pe cineva.

- E în firea ta acum, nu trebuie să te simți vinovat!

- Tocmai aia e, draga mea, că mă simt.

În momentul în care folosi apelativul acela, fata începu să tremure, iar Anthony simți imediat asta.

- Ți-e frig?

- Cu acest palton călduros pe care mi l-a oferit Daria nu are cum să îmi fie!

- Mă bucur să aud asta!

Liniștea se așternuse între cei doi, până când au ajuns în fața școlii.

- Ce se petrece? spuse ea grăbită.

- Aici e o școală omenească.

- Serios?

- E diferită destul de tare de cea pe care am văzut-o în Arvaleta. Uite, acela e profesorul de chimie. Vreau să îl salut. Vino!

Meghan își urma instinctul până când ajunse în drept cu un om cărunt, însă destul de voinic.

- Anthony? Ce bucurie să te vad! Am crezut că ai...

- Murit? Nu, m-am mutat cu bunicii într-o altfel... de lume dacă îi putem spune așa.

- Ah, și ești bine? Îmi pari foarte schimbat.

- Sunt bine.

- De ce stai aplecat în față?

Anthony zâmbi amar, dar rana din abdomen începea să îl doară din nou tare, iar el știa că efectul prafului e pe terminate.

- Mă descurc eu.

- Dar la picior ce ai?

- O ruptură, nimic grav. E pe vindecate.

- Tu îmi pari grav rănit.

- Sunt bine, sincer. Ea e Meghan, iubita mea!

Când auzise asta fata tresări, dar profesorul îi luă mâna în a lui și o strânse.

- Încântat de cunoștiință, Meghan!

Însă, deodată, Anthony simți cum respirația i se taie, iar acest lucru generă să cadă pe jos.

- Anthony! Ești bine? zise profesorul aplecându-se.

Involuntar, Anthony văzu în profesor suferința de a rămâne singur pe această lume, întreaga familie i se duse. Tatăl lui suferea acum, căci altfel el nu se afla în această stare. Astfel, Anthony se repezi la gâtul profesorului, iar Meghan își puse mâinile la gură, dar imediat după încercă să îl oprească. Anthony însă nu se opri, din cauza faptului că știa că profesorul nu avea să regrete că a devenit un vampir, cu atât mai mult un vampir mai special care poate trăi fără sânge chiar o lună. Îndată ce terminase, profesorul se ridică în picioare puternic. Anthony nu doar că îl transforma, dar își descoperi o nouă abilitate: când transformă niște ființe în vampiri speciali, le donă și o parte din informațiile pe care voia transformatorul să fie donate. Astfel, Anthony îi donase toate informațiile despre el.

Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum