Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 1

—Esti sigur ca va fi ok? Intreaba femeia, privindu-ma in ochi drăgăstos.
Mai scapa un oftat, strangandu-mi materialul fustei in pumn. Isi piaptănă fugitiv parul cu degetele si imi zâmbește ușor.
Dau pozitiv din cap, ridicand bagajele mai aproape de mine.
—Bunico, m-am pregătit cu lunile pentru tot. Sunt pregătit, o anunț ferm si convins.
Imi ridic capul, examinand casa. Imi va lipsi, nu pot nega.
—Sa știi că noi te iubim, zice femeia in varsta făcând semn spre bărbatul de aceiasi varsta din dreapta ei.
Schițez un zâmbet sincer si ii îmbrățișez pe amândoi, suspinand dureros. E prima dată când mă despart de ei si nu stiu daca voi reuși..
—Mulțumesc, si eu va iubesc, le zic fugitiv in timp ce ma întorc pe vârfuri si fug sa prind autobuzul. Sa stiti ca voi veni sa va vizitez! Reusesc sa spun si intru in autobuzul din fața casei.
Iau o gura de aer si imi prind breteaua ghiozdanului cu o mână, iar cu cealaltă duc bagajul dupa mine. Captez cateva priviri curioase din partea altor persoane, insa ii evit. Ma asez pe penultimul loc din autobuz, locul la fereastră. Ma fac comod si le mai fac odata cu mâna celor doi bătrâni, înainte ca autobuzul sa o ia din loc.
Îmi va lipsi locul acesta, sunt sigur. Îmi vor lipsi si bunicii, dar nu am ce face. Am muncit din greu sa ajung la această facultate, mai ales faptul că absolut toti absolvenții ei sunt garantati cu un post de muncă. Si aveam nevoie de acest post.
Iar pentru siguranța mea, mi-am făcut o listă specială de reguli pentru mine însumi. Nu stiu cat de bine voi tine cont de ele, dar daca o voi face, stiu ca voi reuși tot ce mi-am propus.

Lista de reguli a lui Nova:
1. Nu te certa cu nimeni. Încearcă să nu iesi in evidență. Nu te băga unde nu iti fierbe oala.
2. Impaca-te cu colegul de cameră. Doar daca nu e cumva un tocilar sau o persoană cu reputație proastă pe care toți il urăsc.
3. Participa la minim o petrecere pe parcursul anului. Sa stie lumea ca nu esti un tocilar.
4. Obține note bune. Nu foarte bune, dar nici rele. Nu trebuie sa fii catalogat ca tocilar.
5. Încearcă să fugi de cei care isi bat joc de altii si daca zice unul o gluma, râzi.
6. Nu iti fa prieteni. Nu ai nevoie. O sa iti faci cand vei avea o viata aranjată.
7. Cheltuie bursa cu cap. Nu cumpara prostii.
8. Pentru toti, tu ai o iubită in orasul natal. Nu ai nevoie de alte relații si o iubesti enorm. Dacă îți cer detalii, o cheama Monica.
9. Nu plânge in fața nimanui.
10. Fii bun cu toti. Cel putin, încearcă.

Și aici se încheie lista. Am stat câteva luni sa o scriu, ca sa fiu sigur ca sunt pregătit. Niciodată să nu incalc lista si va fi perfect.
Zâmbesc in sinea mea cand recitesc lista, fiind mândru de mine însumi. Doar sper ca in cei 4 ani de facultate, va fi totul bine. Nu vreau sa am probleme cu nimeni.

~

—Bună ziua, ma bâlbâi eu cand dau fața în față cu o doamnă îmbrăcată la 4 ace.
Ma privi urat de parca tocmai as fi spus o prostie sau de parca nu ar trebui să fiu aici. Ma simteam deja incomod si voiam sa renunț.
—Tu cine mai esti? Întreabă rautacios, în timp ce mă examina femeia.
Imi trag gulerul de la tricou de parca nu aveam aer.
—Sunt Canon Nova. Sunt din anul 1, zambesc fals, așteptând orice reacție din partea ei.
Isi da ochii peste cap si imi face un semn.
—Urmeaza-ma, spune plictisită si cu pasi lenesi intra intr-o cameră.
O urmez timid, cu pasi lenți intrând în încăpere. Era o cameră de mărime medie, insa decorata destul de simplu. In mijlocul ei era un birou, la care, ulterior, se așeza femeia greoi. Scaunul scartai sub greutatea ei, dansa fara sa reacționeze.
—Cum te cheama? Intreaba din nou.
Se întoarce spre mine, clipind apăsat.
—Canon Nova, repet numele si imi mușc buza, înghițind în sec.
Femeia se întoarce spre calculator si deschide un program. Cu o viteza extrem de lenta, incepe sa scrie.
—Canon Nova, repeta ea litera cu litera in timp ce tasta.
Nu se grăbea absolut deloc si deja ma simteam super stânjenit si nervos.
Ma uit peste umărul ei, zărind o listă lungă, care se scurtează rapid cand da enter. Ea verifică de cateva ori cu privirea si da pozitiv din cap.
—Da, apari in liste, se ridică de la birou.
Parcurge jumatate din distanta camerei, pana la niste dulapuri. Căută ceva într-o cutie, apoi se întoarce cu un set de chei in palma. Mi-le inmaneaza si lua o gura de aer.
—Camera 107. Nu aduceți fete, veniți pana la ora 12 si fara băutură. Toate acestea vor afecta si punctajul anual pentru facultate, schița un zâmbet dezgustata si se întoarce cu spatele.
Murmur un 'mulțumesc' in timp ce ies din cameră, usor speriat de femeie. Doar sper sa nu mai dau de ea tot anul.
Imi plimb privirea prin hol, zărind tot mai mulți elevi. Se imbulzeau sa discute unii cu alții, râzând zgomotos si vorbind cu o voce ridicată. Ma crispez, dar ma apropii de grup. O impung cu degetul pe o fata. Era destul de înaltă, ma întrecea si pe mine. Chiar daca ma ridicam pe varfuri, nu ajungeam la inaltimea ei. Parul ii era prins într-o coada de cal si era nemachita. Deși nu puteam nega ca arăta bine și fără machiaj. Era naturală și chiar apreciam. Purta un tricou alb cu ceva blugi negri. O combinație destul de basic.
Se întoarce spre mine, parul zburandu-i usor.
—Bună, intreb stânjenit. Sunt Nova, ma prezint.
Ea zâmbește vag si ma asculta liniștită.
—Sunt Karen, se prezenta si ea după câteva secunde.
Înghit în sec.
—Imi poti spune, te rog, unde se află camera 107? Îmi mușc obrazul pe interior, framatandu-mi degetele.
Ea își mușcă buza, gândindu-se. Da pozitiv din cap si isi muta centrul de greutate pe celălalt picior.
—Ești din anul 1? Chicoti, așteptând un răspuns.
—Da, raspund rapid si devin deja iritat de la devierea de la subiect.
—Mult succes atunci. Camera este la etajul 7, te descurci.
Dau pozitiv din cap si zâmbesc politicos.
—Apropo, imi face semn blonda, daca ai nevoie de ajutor, continuă fata umblând prin geantă, iti dau numărul meu.
—Mulțumesc, răspund zâmbind, dorindu-mi doar sa ma instalez mai rapid in cameră.
Scoase o bucată de hârtie pe care notă rapid un număr de telefon.
Il trec in telefon, verificând fiecare cifră. Ma conform si îmi  ridic privirea spre ea.
—Stai, te sun sa poți salva numarul, o anunt si o sun.
Ea își scoate telefonul si închide apelul. Mai gliseaza de cateva ori pe ecran si si-l arunca in geantă.
—L-am salvat, merci, zice arajandu-si geanta pe umăr.
Ma întorc pe vârfuri.
—Mulțumesc, ne mai vedem, spun si intru in lift.
Era gol liftul, iar asta ma mulțumea. Voiam putin timp doar pentru mine inainte sa imi întâlnesc colegul de camera. Apas numarul 7 si oftez zgomotos.
Ma întorc spre peretele de sticlă al liftului, unde in suprafata lucioasă puteam sa ma reflectez. Imi aranjez fugar parul ca sa nu dau o impresie proastă. Imi asez si cutele de pe haine si afisez un zâmbet tamp pe buze.
Se aude un clinchet aproape silentios, iar liftul se oprește la etajul 7. Înaintez câțiva pași si ma opresc in mijlocul holului. Ma întorc, citind numerele de pe ușile apartamentelor.
Însă apare cumva o minge de nicăieri, care făcuse contact direct cu fața mea. O durere apăsată isi face prezența, iar eu suspin dureros. Impactul ma făcuse sa ma dezichilibrez, iar eu sa cad jos.
Aud un raset puternic, iar un saten isi recupera mingea de pe jos, privindu-ma.
—Direct in țintă, ranjeste multumit privindu-ma.
Strâng materialul tricoului in palmă, încercând cu putere sa nu ii reproșez ceva. Nu voiam să încalc prima regulă. Iar un idiot precum el nu isi merita efortul.
—Aww, taci, zice el continuând să râdă.
Face câțiva pași, cu privirea atintita asupra mea. Ma ridic de pe jos, pufnind nervos. Imi iau lucrurile, care si ele la randul lor, odata cu mine, au căzut pe jos. Scutur praful ulterior de pe mine si iau o gura adanca de aet.
Imi iau cheia in palmă, privind numărul de pe accesoriul de lângă cheia.
107.
Caut cu privirea apartamentul 107, evitând satenul care ma examina curios cu ranjetul pe buze. Habar nu aveam cine era, însă deja imi făcusem concluzia ca probabil este tipul ăla care isi bate joc de toți.
Ma plimb prin hol pana realizez ca ușa cu numărul 107 era chiar în spatele tipului. Închid ochii și soptesc o înjurătură incoerentă.
—Locuiesti in 107? Intreb nesigur, rugandu-ma sa spuna ca e doar la un prieten în vizită.
El isi ridica o sprânceana, punandu-si mâinile în sân.
—Care e treaba ta, dulceață? Pune întrebarea sarcastic.
Pufnesc nervos si cu pasi apăsați ma pornesc înspre directia lui.
—Suntem colegi de cameră, dulceață, imi fac loc intrând în apartament.

---

~reeditat, nu promit corectarea tuturor greșelilor, dar cel putin acum este mai detaliat si puțin mai drăguț estetic (: ~
Și așa am început o alta carte T-T'. INCERC SA NU MAI FIE UN HAOS PRECUM PRECEDENTA. dar doar încerc.