Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 17

Ma uit la ceas inainte sa intru in camera de camin. Ora 7:32. Dacă mă grăbeam, poate reușeam să ajung la școala.
Bag cheia in broască si cand aud un clinchet scurt, împing ușa. In camera domnea liniștea. Parcurg câțiva pași, trecandu-mi privirea prin cortina de întuneric. Cu cat zilele treceau, iarna era tot mai aproape, astfel că se lumina afara destul de târziu.
Reusesc sa il vad pe Noah. Încă eram imbracat, dar dormea strans. Presupun ca adormise, dar imi readuc aminte de petrecere si probabil a venit beat.
Oricum, nu taraganez mult si ma dezbrac de haine, pana raman doar in boxeri. Apuc un hanorac negru, o pereche de blugi si niste boxeri, fugind in baie.
După ce termin scurtul duș care m-a facut sa ma debarasez de mirosul puternic de alcool și țigări, ma imbrac cu haine. Imi usuc cu un prosop fugitiv parul si cand ies, tresar speriat dând peste privirea satenului. Era pe jumătate adormit, dar ma urmărea cu privirea.
—Nu o să-ți aduc nimic pentru mahmureala, mă grăbesc, il anunt scurt si imi arunc ghiozdanul de pe podea, pe pat.
Scot câteva cărți si caiete din noptieră si incep sa le asez la nimereală in geantă.
— Nu sunt beat, imi raspunde confuz, privindu-ma.
— Scuze, am presupus...După ziua de ieri, știi, zambesc stânjenit si ma întorc la facut geanta.
— Unde ai fost? Sare peste subiect.
Pusese această întrebare nu confuz sau curios, ci nervos. Imi arcuiesc o sprânceana.
— De ce contează? Il calc pe coadă si ii zambesc superior.
Stiam ca nu ii place sa fie enervat. Mai ales faptul că el se enerveaza destul de usor si fără să o faci special. Oricum încearcă de multe ori sa rezolve situația fara sa fie agresiv si cred ca este bine.
— Contează. Ai dispărut dracu stie unde la o petrecere unde eu te-am adus fără să îmi spui, zice iritat.
Imi dau ochii peste cap si pufnesc.
— Ti-ai facut griji, dragul meu? Ma râd si imi pun mâinile în sân.
Se ridica si cu pasi lenți se apropie de mine. Imi mușc obrazul pe interior cand el micșora vizibil distanța dintre noi. Imi ridica bărbia cu două degetele, privindu-ma in ochi.
— Angelo, de-ai ști ce fel de oameni erau la petrecerea aia, nici nu ai fi vrut sa te duci, asa ca mai bine nu ai vorbi prostii, imi șopti.
Nu il ascultam, sincer sa fiu, deoarece buzele lui păreau o imagine mult mai frumoasa. Ma tentau si nu aveam impresia ca voi reuși să mă împotrivesc.
Dar fix in momentul următor, el pleca din fața mea.
— Asteapta-ma, vin si eu cu tine la școala, zice dur.
Aprob scurt si privesc podeaua. Niciodată nu se oprise din 'asta'. Nu inteleg de ce azi era mai special si doar a flirtat usor cu mine fara nimic.
Incep sa imi rpd unghiile instinctiv, în timp ce il priveam pe saten cuminte.
Si-a facut griji pentru mine si habar nu am daca sa fiu supărat pentru unde m-a dus, spunând chiar el cat era de periculos, sau sa fiu măgulit de faptul că si-a facut griji.

(...)

In momentul in care Noah isi parchează mașina în parcarea facultății, sar din mașină. Imi aranjez cutele de pe hanorac si ma întorc spre saten. Dar, la fel ca in dimineata aceasta, ii observ doar privirea rece. Ma intreb ce s-a intamplat in aceste cateva ore, deoarece am impresia ca am pierdut mai mult decat era necesar.
— Ești bine? Imi arcuiesc o sprânceana, urmarindu-l.
El da pozitiv din cap, aranjandu-si geanta pe umăr.
— De ce nu as fi? Accentuează el, intrat în scoala.
Se salutară cu câțiva din anul 2 care imi aruncau priviri urâte pe la spate. Chiar nu stiam ca tipul căruia i-am botit fata era șeful clasei, deși sincer, daca as fi stiut, nu aș fi schimbat nimic.
Apoi ii observa pe cei din anul 4 si se duse glonț la ei. Dădu mâna cu toți, apoi dau si eu timid mâna cu ei. Imi arcuiesc o zâmbet tamp pe față, în timp ce incerc sa nu ma bag in conversația lor.
Imi scot telefonul din buzunar, verificând daca am macar seen de la Karen, Sandra sau care dracu este numele ei. Desigur, nu ma astept la mult si oftez in șoaptă cand realizez ca absolut nimic schimbat.
Imi închid telefonul cum oarecum nu aveam altceva de facut si dau sa plec.
Nu reusesc sa fac prea multi pasi ca dau nas in nas cu Maia.
— Bună, o salut pe fata, însă ea doar ma salută vag inapoi fără vreo expresie.
Ii sari in spatele satenului, chicotind. Noah ii zâmbi si sincer, în momentul ăla simt un gol în stomac. El ii zambea ei si mie nu.
Incercam sa imi bag ideea in cap ca poate doar dormise prost, dar acum era mai ok.
Maia isi duse degetele lungi spre fața satenului, unindu-si buzele într-un sărut dezgustător cu el.
— Eu ma duc, bag scuze, deși nimeni nu ma auzise.
O rup de fugă, dar in loc sa ma duc in clasă, o iau spre baie. Intru in prima cabină, privind peretele.
Simt cum inima mi-o luase la fugă, iar sângele mi-se oprise în vene.
Ei s-au sărutat.
O lacrimă fierbinte se prelinge din ochi, căzând dureros de lent pe obraz, spre bărbie. In toaleta era atât de liniște, probabil datorită faptului că sunase si nimeni nu venea aici in timpul orelor, încât singura sursă de zgomot imi erau bătăile inimii și răsuflarea mea apăsată.
De ce reacționez asa? Sunt doar împreună, atat. Trebuie sa fiu bucuros, Maia este prietena mea si a reusit in sfarsit sa se cupleze cu tipul de care vorbea de cand o stiu. Este de bine? Nu? Nu.
Deoarece simt cum inima mi-se făcuse bucățele, iar lacrimi fierbinți se prelingeau peste fața mea.
Este viata lui, ce ma bag eu. A avut multe iubite, care este treaba mea daca are una nouă. O va folosi si asta e.
Dar in loc sa ma simt mai bine, ma simteam precum o lumânare care ardea necontenit, iar vizualizarea repetată a imaginii sarutului dintre cei doi imi apărea pe retină.
Si atunci am realizat. Il placeam. Mai mult decat pe un coleg de cameră, prieten sau orice altceva. Toate acele sentimente ciudate care apăreau de fiecare data cand numele lui imi răsară în minte erau doar pentru ca il placeam.
Și acum faptul că prietena pe care chiar o consideram una buna este impreuna cu el, ma distrugea. Avuse multe iubite, dar renunțase la ele. Nu mai fusese cu nimeni de ultimul timp, iar acum ma simteam trădat.
Trădat, gol pe dinăuntru si distrus.
Nu stiu cand am adunat aceste sentimente pentru el, însă doar numele lui ma dădea peste cap.
Și faptul că zâmbetul lui nu imi mai aparținea mea, ci ei.