Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 27

(Sar peste momentul cand Nova isi recunoaște sentimentele pentru ca pur si simplu sunt praf la momente romantice. Imaginati va totusi cat au putut vorbi intr un drum de 4 ore :* btw Nova inca nu i a spus despre faptul ca relatia lui cu Clarissa era fake. Si teoretic acm sunt împreună, dar mai am câteva capitole haha)

—Ok, am ajuns, ranjeste si parchează mașina pe trotuar.
Ma întind si imi unesc buzele scurt cu ale lui.
—Și eu îți voi duce dorul, chicoti, mangaindu-mi obrazul.
Pleoscaiesc zgomotos din buze nemulțumit. Ma asez normal in scaunul meu.
—Păi, mhm, daca totusi ai abia mâine avionul spre casă a lor tai, poti sta la mine peste noapte? Fac ochi de cățeluș, uitandu-ma la saten.
Noah imi ciufuli părul si zâmbi.
—Ziceai ca nu esti pregatit sa le spui de relația noastră, isi arcuieste o sprânceana.
Ma strâmb si imi scot limba.
—Voi vorbi eu cu ei...însă nu e ca si cand ar fi prima oară când aduc pe ascuns pe cineva in casa. Oricum ei nu prea aud bine, deci, dau din umeri și zambesc discret.
Satenul se întoarce spre mine, ducandu-si palma la piept, ironic.
—Pe cine ai mai adus, angelo? Pune întrebarea curios, iar eu încep a râde.
Il mai sărut odată, rânjind peste buzele lui.
—Peste jumătate de oră, bate de 3 ori in fereastra aia, arat cu degetul spre fereastra laterală a casei.
Noah isi întoarce capul si se uita, dând pozitiv din cap.
—Ok, iubire. Atunci ne vedem peste jumătate de oră. Si pregateste-te, un rânjet larg i-se conturează pe buze.
Imi iau bagajul de pe bancheta din spate. Imi închei geaca mai bine si ma strâmb. Ii fac cu mâna, in timp ce el porneste mașina și pleacă undeva.
Intru in curte, urcând cele 3 scări de la intrare. Apas soneria.
Usa se deschide, iar când ma vede bunica, imi zâmbește. Ma îmbrățișează si imi face loc sa intru in casă.
—Nova, de cand nu te-am văzut, dragule! Te așteptam, spune si mai zâmbește odată.
Imi dau geaca jos de pe mine, deoarece in casa era o căldură insuportabilă. Il zăresc si pe bunicul meu. Veni si ma îmbrățișează scurt, desi nu puteam intelege dupa expresia fetei daca era bucuros sau nu. Probabil era emoționat.
—V-am dus dorul, ii mint.
Nu voiam să las la vedere faptul că ma schimbasem si ca acum ma distantasem. Oricum nu ne vom mai întâlni atat de des, având în vedere că după facultate imi voi incepe viata pe cont propriu.
—Ai venit la țanc. Mai am putin si termin mâncarea. Între timp, putem discuta, zâmbește femeia, facandu-mi semn spre bucătărie.
O urmez timid, plimbandu-mi privirea printre pozele de pe hol. Fiecare coltisor imi trezea amintiri puternice din copilărie. Un zâmbet imi apare discret pe fata.
În momentul în care intru in bucătărie, un miros puternic de mâncare ma facea sa salivez grav. Ma puteam mandri cu faptul ca am reusit sa trec peste atacurile mele de anxietate si pot sa mananc precum un om normal. Desi mancam doar 2 mese zilnic, era cu mult mai bine decat 0 si ocazional, cat sa nu mor de foame, cate ceva.
—In sfarsit ai pus ceva pe tine. Arati a mai om! Comenta bărbatul trăgând de hainele mele.
Chicotesc si ma asez pe scaunele de langa insulă. Imi rezem capul in palmă, intrebandu-ma cum ar reacționa ca am iubit.
Totusi, aveam sa tin conversația asta pentru mai sfarsit. Nu riscam sa imi distrug toata vacanta de la inceput.
—Și cum acolo? Ai prieteni, iubită, ceva? Pune, curioasă, bunica intrebarea.
Se apropie de aragaz, în timp ce toca ceva morcovi.
—E bine. Am niste prieteni, dau din umeri. Și am si o relație, dar nu ma simt chiar acum confortabil  sa vorbesc despre asta, adaug ultima parte usor stânjenit.
Dacă aș fi știut că sunt de acord cu relațiile între acelasi gen, defapt le-aș vorbi toata ziua despre Noah. Însă inițial voiam sa ma asigur ca nu au vreo problema.
—Sper ca e frumoasă. Nepotul meu merită pe cinste! Zice bunelul, muscand dintr-un mar.
Femeia se întoarce spre el si il dojeneste cu privirea, de parcă a spus ceva gresit. Chicotesc.
—Peste 5 minute e gata, ma anunta ea si verifică in cratiță. Poate vrei sa, nu stiu, sa iti revezi camera, zâmbește.
Ma dau jos de pe scaun.
—Oh, e o idee bună. Chiar mi-a fost dor de camera mea, rad si ies entuziasmat din bucătărie.
Imi gasesc camera rapid, dar aproape țip cand il vad pe saten. Se uita interesat la pozele de pe pereți, în timp ce mânca o ciocolată.
—La dracu, m-ai speriat, șoptesc si închid ușa bine dupa mine.
El imi arunca o privire, râzând.
—Vai, ce micuț si drăguț erai aici, comentează si imi arata cu degetul mic o poză.
Pufnesc ironic si privesc insistent ditamai punga cu dulciuri si snacks-uri de pe masă.
—De ce ai venit mai devreme si ce este cu toata mâncarea aia? Pun intrebarea usor amuzat si ma apropii de el.
Ma lua in brate pe la spate, lasandu-si capul pe umărul meu.
—M-am plictisit, imi raspunde pe un ton jucăuș.
—Încă n-am mâncat, deci oricum va trebui să aștepți, imi dau ochii peste cap.
El surade si imi mușcă urechea.
—Lasă, imi spui parola de la wi-fi si eu voi sta cumintel, continuă în timp ce ma sărută pe gât.
Ma întorc spre el si imi împletesc buzele cu ale lui. Zâmbi peste buzele mele si ma apuca de fund.
—Noah, ma despart de el si imi scot limba. Ma duc sa manânc, oricum am avut doar 5 minute.
Satenul imi arunca o privire posomorata, dar da pozitiv din cap. Încă puțin și mai aveam sa caut scuze de a nu iesi din cameră.
Pana la urma, ies si ma duc in bucătărie.
—Câte amintiri am in camera mea, chicotesc, încercând să maschez roseata din obraji.
Bunica imi aranja o farfurie cu ciorba in fața.
—Mănâncă tot! Spune autoritară și încep a râde.
Tonul mi-s-a parut putin dur, dar probabil doar ma dezobișnuisem eu cu felul bunicii de a fi.
După câteva minute, sub privirea ciudată de atenta a celor doi, termin conținutul.
—După 2 minute vei deveni inconștient, iar peste jumătate de oră vei muri, rânji bărbatul, iar eu imi ridic o sprânceana confuz.
Las lingura in farfurie si zambesc forțat.
—Nu e amuzant, bunicule.
Amândoi rasera si femeia imi lua farfuria din fața  mea.  O arunca in gunoi, facandu-ma extrem de confuz.
—Logic ca nu e amuzant. E trist ca vei muri, dar asta e, da din umeri bunica si lua un mar din farfuria din mijlocul mesei.
Ma uit super confuz la cei doi. Eram sceptic daca asta mai era vreo gluma, deoarece privirea mi-se incetosa. Capul incepe sa ma doară tare.
—N-nu ma simt bine, imi duc palma pe frunte, simțind cum temperatura imi creștea.
—Efectul otravii, imi raspunde bărbatul.
Înghit în sec, privindu-i speriat. Ma ridic de la masă, însă nu imi mai simt corpul, iar in secunda urmatoare cad la podea.
SI inainte ca totul sa devina negru, reusesc doar sa ii strig numele lui Noah.

————

Nu-i asa ca bătrânii astia sunt niste scumpi?=))))) plot twist haha jk