Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 19

Eram pierdut printre gânduri. Pierdut într-o lume ireală, conceputa de propria minte. Nu mai aveam nici o conexiune cu lumea reală,  mergând in gol. Nu vedeam nimic, dar continuam  sa merg, privind podeaua.
Sentimentul de singurătate isi făcuse apariția. Imi ridic capul, plimbandu-mi privirea. Nu era nimeni aici, fiind singur. Ca întotdeauna.
Oftez zgomotos, ridicandu-mi privirea spre norii cenușii de pe cerul de un albastru murdar. Câteva picături reci făcuseră contact cu pământul, facandu-ma sa tresar. Un fulger lumina atmosfera, un tunet apărând si el la un scurt timp.  Ma dau cu un pas înapoi, privind cum ploaia devenea tot mai puternică. Cum vântul devenea tot mai puternic, iar totul devenea neclar si in ceață.
Si in loc sa fug, stăteam. Fiecare persoana de pe strada cauta un loc unde sa se ascundă de ploaie. Vedeam cum ei fug cu viteza, călcând zgomotos in bălțile proaspete de apă. Cum stropii de apă biciuiau cu putere asfaltul, iar vântul iti șuieră in ureche.
Picăturile deja pătrunse pe sub hanorac, raceala lor invadandu-mă. Si desi puteam fugi, alegeam sa raman neputincios. Sa raman singur in mijlocul trotuarului.
Si totusi, ridic privirea spre cer. Admir norii masivi de pe cer si picăturile mari de apă care cădeau rapid spre pământ.  Las ploaia sa imi atingă fața, dar nu simt nimic.
Nici frig, nici căldura, nimic.
Apoi deschid ochii si realizez ca eram in clasa cu privirea pierdută spre geam. Nu eram afara, dar as fi vrut, desi in realitate era doar o simpla ploaie. As fi preferat o furtuna. Ar fi reflectat si in acelasi timp amalgamul de emoții.
Clopoțelul se auzi puternic. Ma ridic din bancă, adunandu-mi lucrurile. Lucrurile mici ajung aruncate pe fundul ghiozdanului, dar cărțile le tin in continuare in mâna.
Le strâng la piept, ieșind cu pasi mici din clasă. Fiecare clasa se golea incet de elevi, zgomotul de pe hol devenind tot mai mare. Aud susoteli, barfe, fosneturi. Pe scurt, orice opus linistei.
Examinez fiecare persoana in parte, trecandu-mi degetele prin par. Simt un vag miros de romanite, ceva care ma duce cu gândul la primăvară, dar ideea piere prin multimea de alte gânduri.
Un zâmbet discret mi-se forma pe buze cand il zăresc pe Noah. Satenul discuta fericit alaturi de grupul sau de prieteni.  Inima incepe sa imi bată cu putere, iar sentimentul ciudat imi reapăru' in stomac. Închid ochii strâns, strangandu-mi degetele in pumn.
Imi mușc obrazul pe interior.
Figura sa masivă atrăgea atenția tuturor. Râdea in timp ce discuta cu un alt grup de colegi din clasa lor. Gesticula destul de mult, dar dupa expresia fetei era destul de entuziasmat.
Intre timp, Maia era lipită de brațul lui. Chicotea suav, captandu-i privirile furise. Atatea scântei in priviri, încât imi dădea si mie fiori.  Simt un nod in gât, in timp ce furia incepea usor sa ma controleze.
Ce a văzut bun la ea si nu la mine? Sunt împreună? La cum se comportă, am impresia ca da.
Si cel mai tare imi era frică de aproprierea lor. Pentru ca desi initial sperasem sa fie doar o aventură, modul în care se privesc si vorbesc, imi da fiori.
Si simt ca ma îndrăgostesc iarasi de el doar la văzul acelui zâmbet sublim. O gropita in obrazul drept ma topea pe interior, în timp ce buzele ii erau in continuare curbate spre un zâmbet. Simțeam cum aerul din cameră devenea fierbinte doar la gândul că acele buze le-au sărutat pe ale mele cândva. Însă acest cândva era trecut, iar acum trăim în prezent.
Imi scutur capul, simtindu-ma prea slab în fața acestui sentiment necunoscut. Nu stiam cum sa ma comport. Dragostea era un capitol nou pentru mine, ceea ce ma înfiora. Imi trezea sentimentul de frică in mine.
—Trebuie sa vorbesc cu tine, ii aud vocea satenului si tresar cand realizez ca vorbea chiar cu mine.
Imi duc mâna la gură, imitand o tusete falsă doar ca sa ascund zâmbetul ce mi-a apărut instant pe față.
—Oh, ok, ii răspund distant.
Isi împletește degetele cu ale mele, ieșind din corpul facultății cu mine pe urmele lui. Unde mâna sa o atingea pe a mea, simteam o căldură ciudata.  Înghit în sec, în timp ce îi admir zâmbetul de pe fața.
Ajungând afara, unde nu prea era lume, el se întoarse spre mine. Se strâmbă usor, privind în gol.
—Da? Pun accentul pe ultima litera, muscandu-mi buza ușor agitat.
El pleoscai din buze zgomotos.
—Poti sa vii la camin undeva peste ora 9 seara? Pune întrebarea pe nerăsuflate, zâmbind prietenește.
Zâmbetul meu se transformă intr-o linie dreaptă,  oftand zgomotos.
—N-nu stiu, am un test important mâine, zambesc fals si dezgustat la ideea ca cel probabil avea nevoie de camera pentru el si cu Maia.
Si poate am mințit,  însă nu ii voiam pe ei doi aproape. Doar faptul că sunt eu idiot si ma mișc prea greu, imi aducea probleme. Dacă aș fi realizat mai devreme ce simt pentru saten, ar fi fost de enspe milioane de ori mai ok. Mai ales ca as fi avut șansa să îi spun, însă acum ca avea relație, nu stiu daca mai puteam.
—Te roooog, zice schitand un zâmbet.
—Nu-mi pasă, fa ce vrei, zic pierdut, privind podeaua.
—Mulțumesc, spune fugitiv plecând cu pasi grăbiți spre incinta facultății.
Imi bag mainile in buzunar, ieșind din curtea școlii. Ma rezem de poarta școlii, chiar dacă ploua in continuare. Aveam noroc ca nu ploua tare.
—Clarissa, ii atrag atenția fetei care ieșise de pe poarta facultății.
Isi întoarce privirea, zâmbind.
—Hey, Nova. Esti ok? Isi arcui o sprânceana, pornind la drum cu mine.
—Pot veni la tine? Pana la 9 trebuie sa ma plimb, zic ultima parte cu o nota de tristețe si iritatie in glas.
O zăresc pe Clarissa dandu-si ochii peste cap. Isi baga mâinile în sân și da pozitiv din cap.
—La dracu, nu o lasa pe Maia sa câștige. Trebuia să îi spui nu, imi zice ea.
Imi ridic privirea spre cer, strambandu-ma.
—La naiba, nu cred ca am nici cele mai mici sanse sa ma placă.
O aud pufnind pe fata si chicotind usor.
—Ai zis ca nu te intereseaza sa te întâlnești cu el, isi arcuieste o sprânceana, zâmbind mândră.
—Nu ma ajuți! Ii replic iritat.

~

—Sa nu ma omori, imi zice ea rapid cand ma asez pe canapea dupa ce am revenit de la toaletă.
Imi arcuiesc o sprânceana, neînțelegând despre ce vorbeste Clarissa. Dau din umeri, neoferind atenție.
Imi iau telefonul de pe masă, privind plictisit ecranul. Glisez pe ecran, în căutare de orice care sa imi sustragă atenția. Însă în loc să mă distrag, eu chiar continuam sa ma gandesc.
Imi venea uneori sa ma bat, eram prea idiot.
Sunetul de notificare se făcuse auzit in intreaga camera, iar când glisez sa vad ce este, realizez ca era un mesaj de la Noah.
Apas, afișând pe ecran conversația.
Noah: poti veni si acum. Maia deja a plecat. Mulțumesc ;)

Eu: Nu vin. Sunt cu iubita mea si stau la ea. Succes :D

(New!) Noah: uu iubita, cine?

Mă uit urat la Clarissa.
—De ce i-ai zis ca sunt cu iubita mea? O intreb frustrat.
Ea da din umeri.
—Să fie si idiotul asta gelos, de ce doar tu sa iti bati capul? Pufnește iritată si isi concentrează atenția pe film.
—La naiba, ma intreaba cine este iubita mea! De unde sa o scot si pe asta cand eu nu am una, oftez zgomotos, privind nemulțumit ecranul luminos al telefonului
Ea chicoteste.
—Da-l dracului, nu e treaba lui cu cine te întâlnești tu.
Ii arunc o privire urâtă.
—Realizezi ca tocmai ce ti-ai pus sentința sa ma lasi sa dorm la tine? O intreb plictisit.
Ea se uita la mine speriată.
—Oh, asta am facut?