Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 24

N/A: scuze, scuze ca postez atat de tarziu, ughhh, am uitat sa il scriu T^T'

———————————

De frustrat ce sunt, nu am mai stat la ore. Ma simteam penibil, imi venea sa plâng și sa ma ascund dracu sub pământ. Mi-am apucat geanta si am iesit furtuna din corpul facultății inainte sa explodez in plâns.
Si nici vremea de afara nu era de partea mea, deoarece ploua intens. Aveam uneori impresia ca vremea era la fel de indecisa precum valmaseala de emoții din sufletul meu. Simțeam că norii plâng odata cu mine.
Ma bucuram ca plouă, pentru mine data realizasem cât de mult iubesc ploaia. Nici nu ma grăbeam sa plec undeva, doar mergeam agale pe drum. Vântul bătea picăturile de apă direct in fața mea, corpul meu tremurând îngrozitor.
Imi strâng corpul într-o îmbrățișare, dând fraul unui val de lacrimi. Nu stiam daca era apa de la ploaie sau era din cauza faptului că plângeau, dar obrajii mei erau acoperiți de picături de ploaie sau lacrimi.
Si făcusem iar greșeala de a imi distruge bariera din jurul meu pentru cineva. Ma simteam prea slab. Eram slab. Mereu fusesem, dar cumva ma minteam singur ca era totul ok.
Calc cu pasi lenți in bălțile uriașe de apă, simțind cum apa străpunse materialul hainelor, ajungând până la piele. Mi-se lipisera pantalonii si tricoul de mine, iar din hanorac se scurgeau siroaie de apă.
Parul imi era lins pe față, câteva șuvițe intrandu-mi in ochi.
Strâng ghiozdanul in palmă, grăbind pasul.
Ma adăpostesc sub o stație de autobuz si imi scot telefonul din geantă. Nu stiam daca aveam noroc ca măcar ghiozdanul nu lăsase apă înăuntru.
O sun pe Clarissa si duc telefonul la ureche, încercând să înghit hohotele de plâns. Ma las pe scaun, simțindu-ma prea obosit. Prea slab si prea oribil.
—Alo, Nova? Heiii, se aude vocea ei la telefon.
Imi sprijin capul de peretele stației de autobuz, urcandu-ma cu picioarele pe celelalte scaune. Înghit în sec, stragandu-mi fața cu palma, desi nu prea ajutase, deoarece aveam si palmele uzi si reci.
—Hei, Clarissa, ii răspund sec si înghit în sec.
Nu stiam ce aveam sa ii spun, dar era categoric. Nu mai voiam sa stau cu Noah, macar pentru câteva zile. De la dragoste pana la ură exista un singur pas si aveam impresia ca făcusem deja pasul. Era mult mai bine daca il uram, decat sa il plac. Erau mult, muuuult mai bine.
—Oh, esti ok? Teoretic acum ar trebui să fii la ore si nu te vad pe tine sa chiulesti, chicoti vag la telefon, parca simțind că ceva era gresit.
Iau o gura de aer și imi dau suvitele umede de pe fața la o parte.
—Pot sa stau la tine pentru 2-3 zile? Nu mai pot sta cu Noah si nu am bani să închiriez ceva hotel sau cameră, ii spun pe jumătate de glas.
Urma liniște de câteva milisecunde la telefon, imediat trecandu-mi prin cap ca o sa înceapă să râdă și sa zica "nici de cum".
—Pentru ce il omor? Intreaba deja iritată.
Chicotesc si ma asez normal pe scaun.
—Îți explic cand vei veni, oftez. Este prea mult pentru...telefon, înghit în sec si ma ridic in picioare.
—Da, logic ca poti sta la mine. Am sa o sun pe vecina de langa mine. I-am lăsat cheile in caz de urgență. Eu voi veni la 8 maine dimineață, imi spuse.
Nu stiam ce m-as fi facut fara ea. Chiar nu vreau sa dau ochii cu idiotul ăla pentru ceva timp, până ma calmez. Plus ca chiar aveam nevoie sa ii spun cuiva intreaga situație si sa primesc un sfat. As fi avut nevoie.
—Apropo, adaugă ea, simt ca in cazul asta e nevoie de înghețată. Deci, daca treci pe la un magazin, cumpara destul de multă, chicoteste. La ora 8 nu cred ca voi vedea magazine deschise.
Zâmbesc la telefon si ma rezem cu spatele de perete.
—Unde ai fost toata viata mea? Chicotesc. In fine, plouă, cand ajung te sun, adaug si ea afirmă, inainte sa închid.
Imi arunc telefonul in buzunar si imi fac curajul sa ii trimit un mesaj lui Noah.
Eu: ok.
Bine, poate nu era cine stie ce, dar preferam sa ma stie nepăsător, decat sa realizeze ca imi pasa prea mult.

~

—NOVAAAAAAAAAAAA, cand aud glasul Clarissei, sar ca ars din pat, desi eram pe jumătate adormit si ies din dormitor.
O îmbrățișez strâns, ea returnandu-mi îmbrățișarea.
—Te-am trezit? Credeam ca te duci la facultate azi, zice pe o voce usor vinovată.
Imi dau ochii peste cap.
—Duca-se dracu facultatea, daca lipsesc o zi nu moare nimeni. Sau două- adaug, iar ea rade.
—Am putea sa bem.
Ma strâmb ma idee, deoarece nu prea eram fanul alcoolului. Mai bausem, dar nu eram genul care se îmbăta la fiecare ocazie.
—Eu voi gati dejunul, ma ofer zâmbind. Presupun ca esti obosită, adaug.
Ea chicoti si isi arunca bagajele langa canapea. Isi întinde muschii si casca.
—Un dus bun si o zi in pijamale si voi fi ca nouă, spune in timp ce intra in dormitor. Vad ca te-ai aranjat bine aici, adaugă cand observa patul.
Ma rezem de perete.
—Ce vrei la dejun? O intreb si ea da din umeri, căutând prin dulap.
—Ok, voi face atunci specialitatea mea, bat din palme entuziasmat si ies din dormitor, lasand-o singură.
Ma bag in bucătărie, aranjand lucrurile din frigider care imi trebuiau. Ieri, deoarece nu prea aveam ce face, am facut niste cumpărături.
Imi placea mult sa gătesc spaghete. Nu stiu cat de bun eram la ele, dar bunicii mei spuneau că le fac foarte delicioase. Mai ales bunelul, mereu mă punea sa le fac.
Peste jumătate de oră, stăteam cu Clarissa la masă, mancand.
—Deci acum pot sa imi incep povestea? Chicotesc forțat.
Ea își ridică privirea din farfurie si zâmbi timid.
—Dacă vrei, poti sa nu spui. Înțeleg. Apropo, sunt foarte gustoase, zâmbi și arată cu furculița spre mâncare.
Dau din cap negativ si zambesc usor.
—Nu, vreau sa spun, ii răspund, in timp ce ma jucam cu spaghetele in farfurie.
Clarissa da pozitiv din cap, lua o gura de apă, aseza paharul pe masă și ma privi, indemnandu-ma sa incep.
—Deci, faza este ca el...Nu stiu, se comporta ciudat cu mine, înghit în sec. Uneori aveam impresia ca gen, stii, flirta cu mine. Nu stiam cum sa reactionez, dar apoi m-a si sărutat. Si mi-a placut si cred ca atunci am inceput sa il plac. Gen asta atunci cand a anunțat că sunt protejatul lui, stii. Apoi s-a mai întâmplat de câteva ori, dar nu ti-am spus pentru ca, nu stiu, părea ciudat. Aveai sa spui ca poate ii place de mine, dar gen, totul era prea ciudat. Nu cred ca ii place de mine...adica, ma rog, apoi s-a întâmplat ceva, adaug stânjenit, stii, ma rog, faza este ca a fost ceva intim si gen, credeam ca ii place de mine. Dar ieri m-a evitat si apoi, stii, m-a evitat. Chiar i-am scris un mesaj, continui in timp ce scot telefonul din buzunar si caut mesajul, dar lui nu i-a păsat.
Ii arat ecranul telefonului si ea pleoscai zgomotos din buze.
Imi acopăr fața cu palmele, simtindu-ma iar prost.
Ofta si înghiți mâncarea.
—O fi Noah idiot si nesimțit, dar nu ii prost. Orice a intenționat, numai sa te raneasca nu a vrut. Dacă a facut asta, inseamna ca nu stie ca il placi si are si motive întemeiate.
Ma joc cu mâncarea in farfurie, gandindu-mă.
—Și care ar putea fi motivul lui?înghit în sec.
Clarissa da din umeri.
—Nu vreau sa iti dau speranțe false, dar daca nu stie ca il placi...poate el te place si vede ca sentimentele nu sunt comune.