Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 23

Ii simt respirația mentolata pe pielea gâtului. Casc usor si imi duc dosul palmei la gură. Ma ridic in fund si imi trec degetele prin parul ciufulit.
— Neața, angelo, șoptește pe jumătate adormit.
Se ridică si el, sarutandu-ma usor pe umăr. Înghit în sec si ma întorc spre el. Imi lipesc timid buzele de ale lui, el preluând conducerea. Rânji peste buzele mele si ma împinse în pat.
Ii ciufulesc părul si imi trec gingaș degetele peste pielea dezgolită a spatelui lui.
—Nu pot spune ca saruti foarte bine, dar saruturile tale sunt preferatele mele, zise si chicoteste, în timp ce trasează cu buricul degetului o linie invizibilă pe maxilarul meu.
—Lasă, mă  înveți tu, pufnesc ironic, dar rezultă un zâmbet pe buzele lui.
Ma sărută inca odata pe gât, muscandu-ma iar. Imi trec nasul prin parul lui, el ridicandu-se la nivelul meu. Ma sărută cast pe buze si se ridică.
—Of, pacat ca avem facultate, oftează in timp ce arunca o privire fugara ceasului.
Ma ridic in fund si imi dau suvitele de păr din ochi la o parte.
El se coboară din pat, ducandu-se spre dulapul lui. Deschide ușile, plimbandu-si privirea printre haine.
Ma ridic si eu din pat. Ating podeaua rece si tresar. Pe vârfuri ajung pana in fața oglinzii. Ma strâmb cand realizez cate urme de la Noah aveam peste tot corpul. Tipul asta chiar nu avea limite.
—Iți plac? Rânji satenul, apropindu-se de mine.
Ma imbratiseaza de la spate si chicoti.
—Aha, merci, acum voi purta doar hanorace câteva săptămâni până vor dispărea, imi dau ochii peste cap.
El imi da firele lungi de par de pe gat la o parte, lasand urmele făcute de el sa se vada mai bine in reflexie.
—De ce vezi doar partea rea a lucrurilor? Intreaba in timp ce își trece gingaș degetul arătător peste pielea spatelui meu.
—Chiar întârziem, Noah, nu începe, pufnesc iar satenul se strâmbă.
El ofta si se îndepărtă. Se întoarce la dulapul lui, luând ceva fugitiv de acolo. Imi iau si eu hainele din dulap, aruncandu-le pe pat.
—Dar de unde ai vanataile? Il intreb dupa cateva secunde.
El își arcui o sprânceana si se uita in oglinda la spatele lui.
Ma asez pe pat, privindu-l curios.
—La dracu, nu ma asteptam sa lase urme. Nici nu a lovit tare dobitocul, mârâie iritat si isi trece degetele peste o vânătaie.
—Doare?
Noah imi arunca o privire fugara. Zâmbi scurt si isi falfaie palma prin aer.
—Nah, imi raspunde scurt.
—Dar de ce v-ati bătut..? Pun intrebarea usor rezervat.
Imi mușc buza, intrebandu-ma cu cine s-a batut, dar deja mi-se părea că întrec măsura cu intrebarile.
—Să il învăț să nu se mai atingă de ce este al meu, imi răspunde serios, luând un prosop din dulap.
—Adică? Imi ridic o sprânceana, examinandu-l cu privirea.
Rânji, intorcandu-se spre mine. Merse prompt spre baie.
—Harry, imi raspunse inainte sa închidă ușa in spatele lui.

~

—Am ajuns, oprește mașina în parcarea facultății.
Deși intarziasem jumatate de oră, nu se grabise si m-a scos din sărite.
—În sfârșit. Dacă mergeam pe jos, ajungeam mai repede, ii reproșez furios.
Ies din mașină, grabindu-ma cu pasi rapizi spre intrarea în corpul instituției.
Noah încuie mașina și ma prinde din urmă.
—Angelo, nu te supăra, zice pe un ton rugător, luandu-mi mâna în a sa.
Intru in scoala, inca furios si inca tragandu-l pe saten dupa mine.
Nu se lăsă prea ușor.
—Mhm, prefer sa ma supăr, ii răspund peste câteva secunde.
Imi trec vederea peste holurile goale si pleoscaiesc iritat din buze. Logic ca erau goale. Cine venea la ora asta?
—O sa intru acolo cu tine si nu te las pana nu ma ierți, subliniază ce spune prin faptul că imi strânge mâna mai strâns.
Imi dau ochii peste cap si incep a râde.
—Hai ca esti extrem.
Imi arunca o privire serioasă si ma trage de mână, până imi lovesc spatele de pieptul lui. Ii era si favorabil faptul că holurile chiar erau goale.
Ma mușcă de ureche, lasandu-mi sentimentul ciudat de cunoscut in stomac in stomac si fiorii pe șira spinării.
—C-ce faci? Suntem la școala, murmur.
Dar nu puteam sa ma plâng, pentru ca, pentru numele lui d-zeu, inca eram îndrăgostit de el. Si cu fiecare zâmbet, o făceam mai mult-
—Nu e nimeni, șopti. O sa fac asta pana ma ierți, rânji si isi lipi buzele de pielea gâtului.
—Bine, te iert, ii răspund usor stânjenit.
Imi era frică să nu ne prindă cineva. Ar fi fost extrem, dar extrem de greu de explicat.
El chicoti si ma intoarce spre el. Ma sărută apăsat pe buze. Continuă sărutul pana rămânem fără oxigen, despartindu-se zgomotos de buzele mele
—Oki, succes la oră, zâmbește si imi mângâie obrazul.
Ma întorc pe călcâie, simtindu-mi fata cum imi lua foc. Murmur un 'pa' abia auzit si ma îndrept spre ușa de la clasă.

~

După ce termin perechea, injur in gand si ies din clasa. După ce am auzit 10 minute despre cat este de rau sa întârzii la ora lui, acum voi fi nevoit să mai fac si un eseu suplimentar. Si toate din vina lui Noah. Ma uit la ceas si pufnesc cand realizez ca mai aveam inca perechi. Cel putin pauza asta era una dintre cele mai mari si aveam suficient timp sa fac cam ce vreau eu.
Imi caut cabinetul de la următoarea pereche si cand il gasesc, imi aranjez lucrurile pe o bancă din mijloc. Nu voiam să mă bag nici in prima, dar nici în ultima. Erau categorii diferite de oameni in ele si nu ma includeam in niciuna. Nu ca m-ar fi interesat.
Ies din clasă, dorind să trag o fugă până la magazin. Imi era sete de mor si parca o mica plimbare nu ar mai fi stricat sa nu ma mai concentrez la toată agitatia asta cu facultatea.
Ies afara, luând o gura din aerul proaspăt. Abia plouase, iar câteva bălți de apă erau adunate pe jos. Am grijă să nu calc in una si strâng geaca mai bine in jurul propriului meu corp.
În câteva minute, deja ajunsesem la magazin, imi luasem apa si ma întorceam inapoi. Ma obișnuisem si cu frigul de afară, acum parandu-mi mai suportabil.
Cand intru in școală, il observ pe Noah si imi răsare în minte ideea de a-l saluta. Nu stiu de ce as face asta, însă presupun ca sentimentele mele pentru saten ma împingeau sa fac asta.
—Bună, zambesc discret si mă  bag in grupul celor din anul 4.
Unul dintre baieti isi coboară privirea spre mine si zâmbește.
—Oh, hei, Nova. Demult nu am mai vorbit.
—Mhm, am fost putin ocupat, mint.
Ii arunc o privire fugara satenului, dar el părea concentrat în telefonul lui. Ma simteam jignit ca nici macar nu ma saluta in public.
—Dar frumoasa iubita ti-ai tras. Nu e la facultate azi?
Imi bag mainile in buzunar.
—Nah, trebuie sa faca ceva, ii răspund sec.
Realizam cam ce vor ăștia, dar preferam sa o fac pe iubitul neinteresat. Plus ca oricum nu mintisem, ii trimisesem mesaj in timpul orei sa o intreb daca este azi la facultate si mi-a spus ca azi o vizitează pe mama ei si chiar nu poate veni. Posibil nici maine sa nu fie. Ma simteam un pic cam singur fără figura ei energetică langa mine, dar este vorba doar despre maxim 2 zile.
Totusi, il privesc pe saten, dar lui nici macar nu ii pasa ca sunt acolo. Decid să nu prea ma bag in discuție si sa ii părăsesc.
Ies din raza lor vizuală si ma rezem de un perete.
Eu: merci ca ma eviți. se vede cat contez pt tn.
Tastez mesajul satenului, jucandu-ma cu telefonul in mâna.
Teoretic cand suntem doar noi doi el nu are limite, dar cand mai sunt si alte persoane nu are tupeul nici sa ma salute? Nu ii cer sa zică la toti ce am facut sau ca măcar suntem apropiați, dar un comportament prietenos, ceva? Înainte ma saluta, dar acum parca sunt o fantomă.
Lovesc peretele cu pumnul, simtindu-ma frustrat. Aveam vaga impresie ca sunt folosit si nu imi placea absolut deloc. Asteptam vreo scuza plauzibilă sau orice.
Noah: cu plăcere.