Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 25

-Încă 2 săptămâni! Țipă fata entuziasmată, plimbandu-se prin apartament.
Imi ridic capul din cărțile mele si imi arcuiesc o sprânceana.
-Până la...? O intreb pe blondă, care se plimba de ici colo fericită.
Imi scot telefonul rapid din buzunar, verificând daca nu era cumva ziua ei. As fi facut o prostie imensă sa uit, însă parca era prin primăvară.
-Vacanța de Crăciun, prostutule, chicoti si se aseza langa mine.
Imi lua cartea din mână si o răsfoi fugitiv.
Imi asez telefonul pe masuta de cafea si imi rezem capul de canapea.
-Mda, o sa ii pot vizita pe bunici, va fi interesant, chicotesc vag, deși parca ideea nu ma impresia atat.
Adevarul era ca ma distantasem mult de ei. Trecuseră doar câteva luni, dar deja cautam scuze sa nu ii mai sun si oricum nici ei nu prea se interesau. Chiar imi era mai bine aici, deși de multe ori imi venea doar sa fug.
-Biologia umană? O doamne, cât pot sa iubesc biologia, dar asta e cea mai plictisitoare, pufni lăsând cartea langa celelalte.
Arunc o privire peste coperta cărții, recitind literele de pe copertă. Ma gândeam si nu stiam la ce, însă simteam ca aveam de aranjat ceva.
-Îți place biologia? Caut un subiect se discuție si iau paharul de pe masă.
Sucul de mere ma ajuta sa ma concentrez mai mult, mai ales faptul că vreau sa ma implic iarasi in învățătura. Neglijasem in ultimul timp totul si ma enervam.
-Vreau sa devin medic, spune pe un ton serios. Stiu ca majoritatea au impresia ca am venit la facultate doar de dragul băieților, însă pe mine chiar ma intereseaza chimia si biologia.
Zâmbesc timid si sorb conținutul paharului.
-Știi, mă gândeam, zic si asez paharul pe noptieră. As putea sa ma angajez part time si sa imi închiriez si eu un apartament, apoi sa ma mut definitiv din cămin.
—Nu ti-as recomanda. De ce crezi ca multi dintre aia bogați stau la camin? Apartamentele din jur sunt într-o stare foarte, foarte proastă. Eu am avut noroc ca am primit mostenire de la bunica, altfel as fi stat la camin, zice si se ridica. Apropo, ce vrei la cină?
Ma întind pe toată canapeaua, asezand cartile pe masuta de cafea.
—Deci va trebui sa ma intorc cu el in cameră, mârâi iritat.
Ea chicoti.
—Poți sta cu mine, zice si da din umeri.
Ma ridic brusc din pat. Imi aranjez cutele de pe tricou.
—Nu, nu vreau sa iti stau pe cap. Plus ca deja stau de aproape 2 săptămâni.
Clarissa se întoarce spre mine si isi baga mâinile în sân. Oftează si da negativ din cap.
—Hai zi ce vrei la cină. Chiar esti idiot daca crezi asta, spune in timp ce merge spre frigider.
Il deschide si cauta printre rânduri. Scoate o ciocolată si se întoarce spre mine. Râd, iar ea aruncă ciocolata in mine. O prind si desfac ambalajul.
—Atunci trebuie sa ma duc sa imi iau câteva lucruri. După vacanța de iarnă ma voi muta inapoi la camin, indiferent.
—Păcat, cu tine este mai interesant aici. Animezi atmosfera. Si spune-mi odata ce vrei la cină, zice exasperata si incepe sa râdă.
Scot telefonul si apas un număr. Duc telefonul la ureche.
—Comand eu pizza, chicotesc.

~

—Ok, am mâncat, zic inca tinand in mana o felie de pizza. Ma duc acum la camin sa imi iau inca cateva carti. Am nevoie maine la a 2-a pereche, spun si ma ridic in picioare.
Clarissa râde și isi da suvitele de par din față.
—Dacă il vezi pe Noah, sa imi spui cum va reacționa, ranjeste si ia o gura din felia ei.
Înghit ultima bucată si dau pozitiv din cap. Imi iau geaca pe umeri, ieșind din apartament.
În hol era considerabil mai frig decât înăuntru. Strâng geaca mai bine de corp si cobor scările.
Cat despre Noah...nu dormisem multe nopți gandindu-mă. Cred ca nu il mai plac, am impresia ca faptul că m-a rănit a avut un impact si acum imi este indiferent de saten. Totusi, nu imi doresc in continuare sa împart aceiași camera de camin cu el. Il mai văzusem pe holurile facultății, dar nu am impresia ca el m-a văzut. Nu se mai întâlnea cu Maia, dar trecuse la alta acum. Nu ii stiam numele, însă nici nu ma obosisem sa o intreb pe Clarissa.
Ma puteam bucura in sfarsit ca totul a trecut si a fost doar o faza pe moment.
Ies afara si iau un taxi. Ajungem repede la camin, deoarece nu era chiar departe. Ii plătesc șoferului si deși nu mai aveam o problemă cu satenul, imi doream in sine sa nu il întâlnesc. Sa imi iau câteva haine si cărți si sa fug de acolo cat se poate de discret.
Intru in lift si apas etajul dorit. Ma rezem de peretele sticlos si aștept până liftul se oprește.
Peste câteva secunde, ies. Nu mai fusesem pe aici de 2 săptămâni și desi nu a trecut mult timp, parca a trecut o eternitate.
Expir ușurat cand realizez ca usa era încuiată. Noah nu o incuia niciodata cand era înăuntru.
Si avusem dreptate, pentru ca imediat după ce descui usa si intru, întâlnesc întunericul obisnuit. Era 8 seara si dupa cum țineam minte, el venea rareori inainte de ora 9.
Apas interupatorul, camera scaldandu-se in lumină.
Cu pasi grăbiți ma apropii de patul meu si noptiera mea. Deschid usa noptierii si verific dacă sunt toate cărțile. Cu excepția unui strat subțire de praf, totul era la loc. Caut cărțile care imi trebuiesc si le asez pe pat. Suflu praful si le sterg fugitiv cu degetele.
Tresar cand aud ușa. Imi întorc privirea spre saten, care se uita confuz la mine. Sta înghețat pentru câteva secunde, cu o sprânceana ridicată. Pana la urma, buzele lui formeaza usor litera "o" si parca se trezise la viața. Isi da geaca jos si fularul, evitandu-mi prezența. Cu pasi apăsați se duce spre partea lui de camera. Simt un sentiment înfricoșător de cunoscut în stomac.
—Oh, uite cine si-a adus aminte ca mai are lucruri si aici, zice pe un ton mult prea serios.
Decid totusi sa nu ii acord importantă si ma ridic de langa noptieră. Ma apropii de dulap si scot câteva haine groase. Niste pulovere, hanorace, tricouri, câteva perechi de pantaloni.
Simt o lovitură puternică în spate si cand ma întorc, vad mingea din prima zi, rostogolindu-se pe podea. Chiar mă întrebasem unde se afla mingea asta, deoarece nu o mai văzusem din prima zi. Însă cumva el făcuse iarasi rost de ea si ma lovise iarasi.
Apuc mingea de pe jos si o arunc inapoi, încercând să îmi păstrez un aer calm. Nu voiam să mă enervez degeaba.
—Nu te-ai schimbat deloc, murmur iritat, impaturind un tricou si asezandu-l pe pat.
Noah pleoscai zgomotos din buze.
—Oh, angelo, de cand te-ai mutat cu iubita ta, ai mai prins la tupeu, surâde ușor.
Aproape voiam sa il intreb ce fel de iubita, dar din fericire, în ultima secundă, am tacut. Uitasem complet ca teoretic pentru toți eu cu Clarissa eram împreună.
—Vreo problemă? Ii reproșez.
Ma întorc spre Noah, înghițind în sec cand ochii mei întâlnesc albastrul metalizat al ochilor lui.
Satenul se apropie de mine, rânjind.
Si iarasi ma simteam fara de apărare, deoarece inima imi bătea tare, palmele imi transpirau si un fior electrizant imi parcurgea sira spinării.
Totusi, făcuse binele de a se opri la un metru de mine. Reusesc sa ma intorc si sa imi adun hainele de pe pat.
—Pleci definitiv? Pune întrebarea cu un aer rece si distant.
Asta voia? Sa plec definitiv?
—N-nu stiu. Dacă nu ma despart de ea, da, zic încercând să par calm si sa nu ma bâlbâi.
Stiam foarte bine ca dupa crăciun ma voi intoarce, însă voiam sa stiu daca el ma voia aici sau nu.
Deoarece iar ma inselasem. Si deoarece eram in continuare îndrăgostit.
Dacă nu ma voia, imi inchiriam un apartament si asta e. Nu ma intereseaza cum vor fi condițiile, dar decat sa fiu langa el...mai bine zic pas.
—Atunci presupun ca va fi ultima dată când vom mai avea ocazia să vorbim, rase forțat.
—Și asta e  ceea ce vrei? Ii reproșez frustrat.
El chicoti.
—Nu. Însă dacă este ultima dată, ar trebui să profit...șopti ultima parte mai mult pentru sine.
Imi întorc fața spre el, arcuindu-mi o sprânceana. El imi apuca bărbia și fără să realizez, își lipi buzele de ale mele.