Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 32

—Încearcă să vorbești cu ea. Ușa alba de la etaj, prima, este camera ei, spune bărbatul, ridicând paharul.
Oftez si desi nu il consideram tatăl meu, încă, decid sa il ascult. Noah ma mângâie usor pe coapsa, dând afirmativ din cap si facandu-mi semn spre scări.
Ies din living si ma ridic pe scări. Servisem cina si desi tata a chemat-o, ea a refuzat categoric să vină, bagand scuza ca nu ii este foame.
Ajungând la etaj, imi mut privirea de la cameră la cameră, gasind doar o singura usa albă, celelalte fiind din lemn de cireș. Presupun ca voia sa fie specială si la  modul în care se comporta, o fi vreo răsfățată.
Asta imi mai trebuia pe cap.
Bat cu două degete in usa si ma rezem de perete. Imi pun mâinile în sân și aștept. Aud pasi si usa este deschisă violent.
—Ti-am zis odata sa ii transmiți tatei ca nu vin! Țipă fata, dar realizează rapid ca nu este nimeni.
Isi scoate capul si ma zărește pe mine. Expresia feței schimbandu-se rapid din furie in iritatie.
—Ce mai vrei si tu? Fluieră, lovind usa cu unghiile.
Ranjesc si ma invit singur in camera ei. Nu eram genul nesimțit, de exemplu cum era Noah, care facea ceva cand voia, însă trebuia sa imi iau putina atitudine, daca nu voiam călcat în picioare.
—Relație sora-frate, ai auzit de asta? Imi arcuiesc o sprânceana, facand-o sa isi dea ochii peste cap.
Camera ei era amenajată destul de drăguț, în nuanțe galbene si verzi. Era destul de opusă fata de ambianța casei, având în vedere că mai tot ce am vazut era deja într-un stil clasic.
—Te autoproclamezi fratele meu? Hah, glumeț mai ești, spune sarcastică.
Deși puteai observa si cateva caracteristici a femeii care era asa-zisa soție a tatălui meu, fata avea mai mult trăsăturile tatei. Ca mine, de altfel.
—Ce problema ai cu mine? Imi bag mainile in sân și imi schimb centrul de greutate.
Ea face câțiva pași în fața si se întoarce fulger spre mine, parul zburandu-i in toate directiile.
—Ce problema as putea avea cu un străin? Zâmbește triumfător si se așează pe un scaun de la birou.
Ma strâmb și tusesc fals.
—Vrei nu vrei, tatăl tău tot ma consideră fiul lui. In locul tau nu as incerca sa ma urăsc.
Isi trece degetele prin par, privind un punct mort din cameră. Isi mușcă obrazul pe interior, apoi isi concentrează iarăși atenția pe mine.
—Crezi ca imi schimbi parerea? Hah! Aplaudă demonstrativ din palme si ma priveste superioară.
Se ridica de pe scaun si se apropie cu pasi rapizi de mine.
—Eu am fost alături de tata 16 ani si i-am oferit tot suportul pe care l-am putut oferi. Crezi ca ma înlocuiește o persoană care l-a trimis dracului din prima încercare? Hai, fa pași, adaugă fluturandu-si palma prin aer.
Imi dau ochii peste cap si fac o întoarcere de 180°.
—Singura persoana care te înlocuiește pe tine cu mine esti tu singură. Nimeni nu a încercat si nici nu va încerca să O facă, pufnesc si părăsesc camera.

~

Ajungând inapoi in apartamentul lui Noah, ma rezem epuizat de perete. Ma întorc spre saten si zambesc usor.
—Și totuși, nu a fost atat de rău, imi sopteste si imi da o suvita de pe frunte la o parte.
Dau din umeri și il sărut cast.
—Mhm, am totusi câteva întrebări, ii ridic privirea si ii întâlnesc ochii albaștri.
Ii conturez corpul cu buricul degetului, el rânjind. Isi coboară buzele, sărutand gingaș pielea gâtului.
Murmur iritat si împing de pe mine. Fac câțiva pași si ma distanțez de el.
—Ce s-a întâmplat, angelo? Ma urmează, încercând să mă apuce de mână.
Ma opresc pe loc si ma întorc spre el.
—Nimic, doar ca tatăl meu dracu stie cum  despre fratele tau Zen, iar eu prima dată aflu ca macar va cunoașteți. Poate ar fi fost drăguț din partea ta sa imi spui ceva si despre familia ta si cum de il stii pe tata? Mârâi iritat.
Evita sa ma privească în ochi și oftează.
—E mai complicat decat crezi. Eu pe tatăl ta nu il stiu, însă fratele meu il stie...Dar am zis deja ca nu ma bag in treburile lui, murmură jenat.
Imi dau ochii peste cap.
—Dar sa imi zici mie măcar ca ai frate? Suier, în continuare exasperat.
Se strâmbă si ma lua in brațe. Isi așează bărbia pe umărul meu si aplica un sărut delicat.
—Am un frate, un oftat ii părăsește buzele. Nu stiu ce ai vrea sa iti spun despre el, adaugă.
Pufnesc.
—Nu vreau sa imi spui despre el. Vreau sa imi spui despre tine. Mereu ai fost secretos, iar adevarul este ca stiu doar  lucruri generale despre tine. Atât! Mârâi nemulțumit și ma las strâns mai puternic in brate.
—Angelo, esti atat de drăguț când te enervezi, chicoteste. Bine, daca vrei sa afli mai multe despre mine, hai undeva sa ne așezăm. O conversatie in hol nu e atat de confortabil.
Ma calmez si il urmez in dormitor. Ajungând acolo, el își da cămașa jos si o arunca in celălalt colț al camerei.
—Fac un dus si revin repede, spune scurt si iese din cameră.
Dau pozitiv din cap si ma dezbrac si eu. Ma bag in pat, ghemuindu-mă printre perne. Iau una dintre pastile si o înghit, murmurand nemulțumit că avea un gust oribil.
Însă adorm inainte sa vina el.

~

Ma foiesc prin pat, deschizandu-mi ochii somnoros. Clipesc pana imaginea este clara si reusesc sa vad bine cifrele de pe ceas. Ora 2 noaptea.
Voiam să mă scufund in bratele lui Noah si sa ii simt parfumul, însă era de negăsit. Ma ridic in fund si realizez ca el nici macar nu era în camera.
Cobor din pat, atingând podeaua rece cu tălpile. Tresar, dar cu pasi silentiosi ies din dormitor.
—Noah, ii strig numele, dar nu primesc nici un raspuns.
Verific fugitiv dacă este vreo sursă de lumina in tot apartamentul, dar realizez ca era de negăsit.
Ma apropii de perete de sticla din living, iar mașina satenului care abia ieșea din garaj imi capta atenția.
Masina pleaca rapid, de parcă nici nu a fost acolo.
Toată confuzia este înlocuită rapid cu teama. Dacă a pățit cineva ceva grav? Daca el se simte rau? Daca s-a întâmplat ceva? De ce nu mi-a spus nimic? De ce a plecat noaptea? Daca este ceva rău si de aia a plecat ca sa nu imi fac griji?
Imi frec palmele si imi răsare în minte ideea de a-l suna, dar nu voiam să îl deranjez la volan, mai ales noaptea.
Merg in cerc prin camera, punandu-mi întrebări unde ar putea pleca la ora asta noaptea.
Ma rezem de canapea, privind prin întuneric tavanul, unde doar luminile orașului erau singura sursă de lumină.
E un vis. Imi fulgeră in minte ideea asta si imediat devin convins de ea.
Ma ridic de pe canapea si intru inapoi in dormitor. Ma arunc in pat si ma acopăr bine cu plapuma.
Închide ochii. Deschide-i. Este dimineata, iar Noah se află langa tine.