Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 9

Pov. Karen

Ma trezesc, in timp ce razele soarelui se plimbau usor pe pereți. Incerc sa deschid ochii, privind ora ceasului. Realizez ca mai am o oră până trebuie să mă pornesc. Ma foiesc prin pat somnoroasa. Mârâi ceva incoerent, in timp ce spatele dezgolit imi stătea lipit de pieptul lui. Mâinile sale imi înconjurau trupul, iar fata ii era îngropată în parul meu. Ron chicoti.
-Te-am trezit? Il intreb îngrijorată.
Ma întorc cu fața spre el, prinzand un zâmbet copilărește peste buzele lui. Il sărut scurt, el lipindu-ma de el.
-Nu m-ai trezit, iubito. Eram deja treaz, asteptam ca si tu sa fii, șoptește gingaș mangaindu-mi fața lent cu degetul mare.
Imi unesc inca o data buzele cu el. De data aceasta, il sărut apăsat si flămând. El geme gutural peste buzele mele. Imi ia fața în palme, trecandu-si degetele prin parul meu. Isi coboară usor mâna peste spatele meu, trecând cu degetul arătător o linie invizibilă.
-Ai chef de nebunii, Sandra? Ranjeste si eu chicotesc.
-Este gresit sa am chef cu soțul meu? Il intreb cu un aer superior.
Chiar dacă eram dezbrăcată, ies din pat. Imi onduiesc șoldurile in fața lui, el sorbindu-mi fiecare mișcare. Imi ciufulesc părul, iar el se ridică în fund. Ii iau cămașa de pe jos si arunc materialul subțire peste umerii mei goi.
El se ridică din pat si precum o felină care își vede prada, vine la mine. Ma sărută drăgăstos pe gât, iar eu zâmbesc.
-Ron, voi întârzia, chicotesc intorcandu-ma spre el.
-La naiba, vreau o lună de miere, se plânge el si iti tuguie buzele.
-Promit ca in vacanța de iarnă sunt doar a ta. Pana atunci, așteaptă, zic si ma întorc cu spatele la el.
-O sa te răpesc si o sa trimit dracului toata facultatea aia a ta. Putem să ne menținem si din salariul meu, isi spune el punctul de vedere, trăgând cămașa de pe mine lent jos.
-Nu, nu, băiat rau, ii spun si ranjesc.
Imi trag cămașa iar peste umeri și ies din dormitor.
-Eu sunt băiatul cel rau, Karen? Pune el accent pe nume, in timp ce ma urmărește pana la parter tiptil.
-Serios, Remus? Intreb si pun accent pe nume.
Stiam cat urăște acest nume. La fel precum mine si cu numele Karen.
-Măcar nu ne putem plânge că avem o viata plictisitoare, da din umeri și ia un biscuit din punga de pe masa din bucătărie.
-Absolut deloc, iubitule, ii răspund în timp ce caut prin frigider ceva sa gătesc.
Chiar nu ma puteam plânge că aveam o viata monotonă. Sa ai un nume fals si sa te ascunzi de propriul tata nu este chiar plictisitor.
Totul a început acum 2 ani. Ma îndrăgostisem de Ron. Si pe cat de simpli eram unul pentru celălat, fiecare ascundea povestea familiei sale. Si de-am fi stiut despre ce este vorba.
Sarind peste detalii si faptul ca ambele noastre familii sunt conducătoare de mafii, scopul lor comun erau de a se omorî unul pe altul.
Însă cum eu împreună cu Ron sfidam mereu regulile, am reusit sa ne îndrăgostim reciproc. Cand au auzit parintii noștri, au fost foc si pară. Ne-am promis cu vârf și îndesat sa ne despartă cu orice preț.
Noi ne-am căsătorit, ne-am luat documente false si am fugit.
Ne iubim prea mult încât să renunțăm reciproc doar pentru ca asa doresc parintii noștri. Oricum am fost învățați să nu respectăm reguli, ceilalți sa ne respecte pe  noi.  Si fix asta facem.
Ron deja isi terminase studiile, astfel că si-a inceput propriul proiect. Nu era ceva foarte important si măreț, dar florăria ne aducea suficienți bani. Plus ca nu ieșeam in evidenta, deoarece daca ar fi avut succes, cumva aveau sa ne găsească.
Așa că pentru numele false, eu teoretic locuiesc la cămin, dar dau din an in paște pe acolo. Ma cheamă Karen si nu ma intereseaza relațiile. El este Remus. Are o companie si este însurat.  Dar in realitate eu sunt Sandra si el Ron, băiatul cu 3 ani mai mare cu care m-am întâlnit din greșeală la rândul pentru popcorn la un film.
Imi atinge umărul, iar eu tresar. Ma întorc cu lingura amenințător in mana spre el. Chicoteste si ma sărută pe frunte.
-Ce rea ești, ma sperii, șoptește iar eu il ciupesc de obraz.
-Tsk, am sa te lovesc daca mai vii asa in spatele meu, ma uit urat la bărbatul din fața mea.
-Ce  e vina mea ca tu porti doar o cămașă si absolut nimic altceva pe tine, ranjeste pervers.
Il lovesc usor cu lingura in cap, Ron strambandu-se.
-Ușor, Karen. Nu e frumos sa lovești oameni străini, isi scoate limba copilărește.
-Iar tu, Remus, iti înșeli nevasta? Ce nesimțit, zic ironic si ma întorc cu spatele la el, spre cutia de cereale.
-N-ai vrea sa întârzii la prima oră? Imi șoptește suav la ureche, jucandu-se cu nasturii de la cămașa mea.
-Nup, ma prefac ca nu ii observ mișcările.
-Atatia băieți ai la facultate, se desparte de mine, asezandu-se pe scaunul din spatele meu.
Ma întorc spre el si ii pun farfuria cu clătite in fața. Imi iau bolul cu cereale cu lapte si ma asez in fața lui.
-Gelos? Imi arcuiesc o sprânceana.
-Niciodată, se laudă. Cine este brunetul ăla pitic? Ma intreaba dupa cateva secunde si mușcă o gura din clatita.
Râd.
-Cică nu esti gelos...păi, hmmm, este iubitul meu de la facultate, o zic cat se poate de serios, urmarindu-l cu coada ochiului.
-De când tu cu băieți pitici? Își ridică sprâncenele, apoi pufnește.
-Taci ca nici tu nu esti asa înalt, chicotesc.
-Dar, serios, cine este? Continuă să mănânce.
-Un prieten, dau din umeri. Nu prea o duc ok cu Clarissa si mna. Nu imi place sa fiu singură.
-Am zis de la inceput ca curva aia nu e bună, mârâie. Dar de ce băiat?
Imi trec degetele prin par.
-Gelos, baby? Rad.
El se ridică de la masă și se apropie de mine. Imi ridica bărbia si isi lipi buzele de ale mele.
-Da, zice clar si răspicat, apoi continuă sărutul.
Ma ridică de pe scaun, obligandu-ma sa ii inconjor talia cu picioarele. Il mușc de buza si el mârâie, muscandu-mi buza inapoi ca o răzbunare.
Cu pasi lenți, ne  urcam in dormitor. Parca prima oră nu mai părea atat de interesantă.