Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 13

Iau o gura de aer, pe care o expir ușor. Privirea tuturor din sala era atintita spre Karen. Ea își plimba privirea prin sală speriată. Înghiți in sec si făcu un pas în spate.
-Uita ce am zis, zice ea precum o șoaptă.
Mai face un pas în spate si o rupe de fugă spre ieșire. Ochii tuturor se plimbau asupra figurii ei. Isi ținea o mână la ochi, însă nu se lovi de nimic pana ieșise din sală.
Susoteli si bârfe umplura sala.
Clarissa se uita la ușă, în continuare, desi ea nu mai era acolo. Se așează lent, privind în gol. Privirea ii era pierdută, iar buzele usor întredeschise.
Se aseza pe scaun, lent, uitandu-se atent la masa goală. Părea că se gândește.
Cand incep sa procesez tot ce s-a întâmplat, fug dupa Karen. Ma împing într-un coleg, dar renunț in a-mi cere scuze. Trebuia să o gasesc.
Ies in holul gol. Nici o urma de elev nu mai era aici, nici macar vreun profesor. Era atat de liniște și sumbru, încât iti dădea fiori. Având în vedere că afară era înnorat, chiar era si întuneric pe hol.
Imi mușc obrazul nervos, căutând cu privirea orice urma care avea să îmi arate pe unde a luat-o.
Aud pasi îndepărtați, pierduți, în fața. Fug cat pot de rapid spre locul ăla. Reusesc sa o vad pe blonda coborând scările de afară in fuga.
-Karen, strig, dar ea nu se întoarse.
Continui sa o urmez cat de rapid pot, dar îi pierd iarasi urma.
Ies de pe terenul facultății, cautand-o printre oamenii de pe stradă. Incredibil, dar erau destul de multi oameni.
Imi rezem palmele de pulpa piciorului. Incep sa respir excesiv. Incerc sa ma odihnesc. Trebuia să încerc să mă antrenez sau ceva. Pur si simplu eram prea slab. Doar alergam putin si simteam ca ma prăbușesc.
Ma ridic, pufnind nemulțumit cand o durere apăsată se simti scurt in șold. Săracii mei mușchi. Dacă făceau asa cand alergam vreo 100m, oare cum făceau daca începeam să mă antrenez serios?
Mai arunc o privire în stradă și când realizez ca era de negăsit, ma întorc în scoala.
Urc obosit scările, pana ajung in cabinetul meu. Imi iau cărțile, aruncandu-le rapid in geantă.
Presupun ca s-a dus la cămin. Nu cred ca dupa voi mai avea chef sa ma întorc inapoi si nu voi avea pe cine ruga sa imi ia lucrurile.
Imi trec fugitiv degetele prin par. Imi arunc geanta in spinare si ies in hol.
Deja câțiva elevi isi făcuseră apariția. Observ câteva priviri asupra mea, dar care se mutau rapid cand ma întorceam spre ei.
Imi bag mana in buzunar, strangand iritat interiorul buzunarului in pumn. Imi mușc buza inferioară si cu pasi rapizi, dar scurți, imi fac drumul spre clasa lui Karen.
Cand zăresc clasa in care avea ea perechea, intru. Fixez cu privirea banca ei. Ma duc strict si ii iau lucrurile. Le arunc in geantă si o apuc de manerul de sus, acum îndreptându-ma spre ieșire.
Pe holuri, numărul de elevi creștea. Imi aud numele pronunțat de mai multe ori, aud susoteli, bârfe și râsete la adresa mea. Iau o gura de aer și desi ma enervau, incerc sa trec peste.
-Te rog, Karen e o curvă. Cică s-a culcat cu Nova si am mai vazut-o umblând cu un tip ce părea din anul 4 sau ceva de genu, ii spune un băiat altuia.
Ma întorc ținta spre el, simțind adrenalina cum imi creste in sânge.
Poate oricine vrea sa vorbeasca cat cacat vrea despre mine, dar despre Karen nu zice nimeni nimic.
Ma duc fulger la el si inainte ca el sa ma observe, ii fut un pumn în față. El strigă de durere, ducandu-si palmele la nas. Il privesc nervos.
-Repetă ce ai zis, mârâi, inainte ca alti tipi sa ma apuce de mână, tinandu-ma cat mai departe de idiot.
Câteva picături de sânge se furișează printre degetele lui, demonstrandu-mi ca nu degeaba il lovisem.
Ranjesc.
-Ești idiot?! Țipă iritat tipul.
-Curvă e mă-ta, ii scuip cuvintele, inainte sa ies din stransoarea celor ce ma țineau.
Imi asez geanta mai bine pe umăr și ies din școală val-vartej. Simt cum toti ma privesc intens. Simt tensiunea care a crescut brusc in aer. Simt ca totul a luat razna.
Iau o gura de aer și încerc să mă calmez. Expir tot aerul din plămâni, clipind apăsat.
Imi ridic privirea spre cer, admirand albastrul pronunțat. Imaginea lui Noah mi-se proiectează în minte. Un fior ciudat imi apare in stomac. Înghit în sec.
Imi scutur capul, încercând să deviez de la aceste gânduri.
"6. Nu iti fa prieteni. Nu ai nevoie. O sa-ti faci cand vei avea o viata aranjată."
Și am încălcat. Si de-ar fi, as incalca-o iar. Chicotesc cand imi aduc aminte lista complet idioata. Uneori ma intreb ce este gresit cu mine. Uneori ma uit in trecut si ma strâmb la ce am facut. Uneori am gândit ceva si am spus altceva. Uneori imi vine sa ma bat singur. Uneori ma prăbușesc.
Ma opresc brusc in mijlocul trotuarului. Câțiva copii se lovesc de mine, injurandu-ma in șoaptă si pufnind zgomotos nemulțumiți.
Imi dau jos geanta din spate, aruncand-o pe trotuar. Ma asez in genunchi langa propria geanta, căutând.
Peste câteva secunde, scot "lista de reguli a lui Nova". Pufnesc amuzant cand recitesc fiecare cuvant scris citeț.
Imi închei geanta si ma ridic in picioare. Imi arunc ghiozdanul pe umăr iar si cu pasi rapizi, incep a merge.
Recitesc lista.
Iar.
Si iar.
Si iar.
Si iar.
Si iar.
-Ce idiot, murmur.
Si chiar eram mare idiot, daca ma credeam in stare sa tin cont de o lista de reguli.
Rup foaia bucăți, aruncand-o la gunoi. Privesc satisfăcut pentru câteva milisecunde cum bucățile mari de hârtie cădeau lent in urna de gunoi.
Imi bag mainile in buzunar, continuând drumul.
Si fie si sa mor in facultate, nu imi pasă. M-am săturat să îmi fie frică, m-am săturat să fug, m-am săturat să țin cont de niste reguli, indiferent ce fel de reguli sunt si m-am săturat să îmi pese doar de viitor. Pentru ca nu stii daca va mai exista un viitor. Rămâi doar cu prezentul, sperând la viitor, cand uneori acesta nici nu exista.
Ajung la cămin in scurt timp. Imi scot telefonul, verificând ora. Parcurg curtea căminului cu privirea, apoi imi fac intrarea într-un mod cât mai subit.
Ușa de la intrare se tranteste atunci cand o las, facandu-ma sa tresar usor.
Stiam bine in ce camera este Karen - 58. În prima zi cand ne-am întâlnit, observasem numarul de pe cheia ei. Plus ca ea mi-a mai spus de câteva ori în ce camera sta. Intru in lift, oftand ușurat cand observ ca nu e nimeni. Deși era si teoretic sa nu fie nimeni, deoarece majoritatea erau la ore sau chiuleau. Apas etajul 5, rezemandu-ma de peretele din spate. Imi privesc reflexia in usa, in timp ce aud un huruit scurt, iar liftul se porni.
Cand un clinchet aproape silentios se auzi, ma ridic in picioare. Privesc ușile cum se deschid.
Fac un pas în hol. Era mai întuneric decat la parter, dar nu acord importantă.
Zăresc rapid camera 8. Ma apropii de ea si bat in ușă. Ma rezem de perete, punandu-mi bratele in sân.
Se aud câțiva pași de dupa ușă.
Ma poziționez drept in fata usii, așteptând timid ca usa sa se deschida.
Cand zăresc o fata de statură joasă si cu parul roz, inteleg clar ca asta nu e Karen.
Tusesc gutural.
-Um, cine mai esti si tu? Intreaba ea iritata si nervoasa.
-Poti sa o chemi pe Karen? Sar peste intrebarea ei.
Ea ma privi confuză si indiferenta.
-Ai gresit usa, dragul meu, imi replică ea.
-Asta e usa pe care mi-a spus-o ea, draga mea, pufnesc sarcastic.
-Sunt singura care locuiește aici, sunr singura ca nu e nici o Karen. Poti pleca, zice trantind usa.
Ma uit confuz la ușă albă, pana ma întorc cu spatele.
Imi scot telefonul din buzunar, butonand.
"Hei, Karen. Lucrurile tale sunt la mine. Poti sa imi zici cu adevarat in ce camera de cămin esti? In camera 58 m-au trimis dracului deja, deoarece tu nu locuiești aici-
Plus ca simt ca merit câteva explicații. Sper ca te simti mai ok."