Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 28

Simt o greutate pe piept, apoi o senzatie permanentă de sete. Imi simt buzele uscate, iar corpul de parca nu imi mai aparținea. Aud voci in depărtare si șoapte deșarte.
—La dracu, stai treaz! Angelo! Vocea lui Noah imi răsuna în cap precum un ecou.
As fi vrut sa ma ridic si sa ii strig ca sunt treaz si sunt ok, dar nu mai aveam control asupra la nimic. Si probabil, nu eram nici treaz si nici ok.

~

Pleoapele îmi erau grele, insa senzația de sete imi era nepotolita. Imi deschid ochii si clipesc de câteva ori pana imaginea era clară. Imi scutur capul, dar simt o oboseală imediată dupa ce fac acest lucru. Deși aveam impresia ca abia m-am trezit, eram si extrem de obosit.
Imi ridic mâna, atingând fragil cu fetele bara patului. Nu aveam habar unde sunt, însă stiam ca eram singur in cameră, iar asta ma înspăimânta. Incerc sa ma ridic in fund, dar ceva fire ma încurcau.
Nervos, le trag. Simt o durere ascuțită pentru câteva secunde, dar reusesc sa le scot. Le arunc la podea, insa repede camera se umple de un sunet asurzitor si enervant.
Peste nici câteva secunde, in cameră dau buzna câteva femei îmbrăcate ca asistente, o femeie si un bărbat îmbrăcați elegant, Clarissa si Noah.
După câteva secunde de analizat situația, toti se linistira.
Apoi ma fulgeră si pe mine ce se intampla defapt. Eram într-un spital.
—O, doamne, spune una dintre asistente si vine.
Ia cablurile de pe podea si oprește aparatul. Se ridica si imi zâmbește prietenos, facandu-ma sa ii arunc o privire confuză.
—Mi-e sete, spun si imi privesc degetele, usor jenat de situație, deși nu prea aveam habar ce se intampla.
Bărbatul imbracat elegant se întoarce spre cealaltă asistentă si o captează cu privirea. Reusesc sa ii surprind privirea flamandă asupra corpului fetei. Femeia de langa el observa si ea asta si il inghionti cu cotul. El isi recapătă repede controlul, in timp ce Noah si Clarissa vin langa mine.
Ma uit entuziasmat la cel doi precum un copil ce si-a primit in sfarsit bomboanele.
—Ce a fost asta? Cere socoteli bărbatul necunoscut.
—Tânărul a scos cablurile care monotorizau bătăile inimii, se balbaie ușor fata.
Ma strâmb, de parcă era vina mea. Totusi mă întorc spre cei doi de langa mine si ii îmbrățișez strâns. Încă nu eram la curent cu tot ce se întâmplase, insa ma asteptam la ceva răspunsuri.
Asistenta de langa mine, care părea mai bătrână și mai experimentată, se întoarce spre cei doi necunoscuti si bate nervoasă din picior.
—Voi doi afara. Va ce-ți aștepta randul. Nu putem permite atat de multi oameni in salon, zice autoritară, mai nu aruncandu-i cu picioarele din salon.
Chicotesc, așteptând să iasă oamenii aia din salon. Voiam să stau cu Noah si Clarissa ca sa ii intreb ce s-a întâmplat.
—Serios? Lasi niste adolescenți sa stea cu el, dar pe părinții lui ii alungi? Bombaneste pe sub nas bărbatul.
Ma uit confuz, deși eram prea obosit ca sa imi pun întrebări. Cand in sfarsit in salon se făcuse liniște, le mai zambesc odată.
—Poftim, imi inmaneaza satenul o sticlă de apă.
Fără să stau prea mult pe gânduri, beau conținutul. Ma sterg la gura cu mâneca hainii si asez sticla goală pe noptieră.
—Ce s-a întâmplat? Reusesc sa ii intreb, dar realizez ca glasul imi era foarte slab.
Fac schimb de priviri, nesiguri daca sa imi spună acum sau mai târziu.
—Realizez ca bunicii mei nu sunt ceea ce au părut sa fie, rad forțat, captandu-ma atenția.
Noah se apleca si ma sărută timid pe frunte. Chicotesc, realizând că defapt el credea ca eu sunt împreună cu Clarissa.
—Faza este, incepe blonda si isi duce o suvita de par dupa ureche, tatăl tău. El împreună cu mama ta vitregă sunt in hol. Bunicii tai nu au fost niciodată de acord cu relatie părinților tăi, astfel că atunci când te-ai născut si mama ta adevarata a murit, ei l-au invinovatit pe tatăl tău. Te-au răpit si au fugit in alt stat. Însă din cate au spus ei, le amintești prea mult de tatăl tău, încât au vrut sa te omoare ca sa se răzbune...complicat, oftează fata si imi zâmbește încurajator.
Nu stiam cum sa le raspund, însă realizasem ca am trait toata viata in minciuna. Probabil doar efectul medicamentelor ma mai țineau calm, deoarece deja credeam ca voi face vreo scenă pe aici.
—Ti-au dat nu stiu ce otrava periculoasă și dacă nu chemam ambulanța la timp, pai...oftează satenul si zâmbește fals.
Ma ridic si il sărut cast pe buze.
—Atunci e bine ca erai acolo, zambesc si ma fac comod inapoi in pat.
—Apropo, serios, sa minti intreaga facultate ca esti cu Clarissa ca sa ma faci gelos? Rade si deodata simt o roseata in obraji.
Imi ridic privirea asupra fetei, care începuse si ea sa râdă. Ma strâmb.
—Mhm, sunt atat de obosit, ma plâng si casc.
—Nici nu e de mirare. După o zi jumatate de comă, da din umeri blonda.
Probabil as fi fost uimit ca am stat atata timp in comă, doar ca imi era prea somn.
—Ok, culcă-te, angelo. Si noua ne-ar trebui putin somn. E cam 3 noaptea, zice si ma sărută pe obraz.
Zâmbesc.

~

—Nu vreau sa vorbesc cu ei, ma incapatanez.
Ma trezisem dupa ce am dormit cel putin vreo 10 ore. Nici nu m-am trezit bine si cică trebuia sa discut cu  asa zisul meu tată.
Nu aveam chef. Era un necunoscut pentru mine si desi Noah imi spuse că ar trebui să îi acord o șansă, nu voiam nici mort.
—Hei, Nova, bate in usa si intra neinvitat.
Imi dau ochii peste cap, intorcandu-ma spre saten. Ma priveste cu compătimire si se apleacă la urechea mea:
—Chiar trebuie sa vorbesti cu el, angelo, zice si se ridică, părăsind camera.
Bărbatul, spre ușurarea mea, intra singur. Ma simteam si mai incomod daca erau amândoi.
—Bună, pufnesc neconvins si imi rezem capul in palmă, examinandu-l plictisit.
El zâmbește și se așează pe canapeaua de langa patul meu.
—Acum ca prietenul tău a plecat, putem sa incercam sa ne cunoaștem, adaugă.
L-as fi trimis dracului, dar efectul medicamentelor inca era prezent si ma facea, intr-un mod uimitor, extrem de calm.
—E iubitul meu, nu prietenul, ii răspund rânjind.
Nu stiu ce fel de părere avea despre relațile dintre acelasi gen, dar doar speram una nu prea bună. Nu il cunoșteam, nu ma cunoștea. Nu înțeleg de ce încerca să se bage in seama cu mine.
Bărbatul se crispa putin, dar înghiți in sec si incepe sa isi framante degetele.
—Oh. E ok, totuși. Până la urmă, ai fost crescuți de niste...persoane nu chiar ok, zâmbește sec.
Nu știu la ce raspuns se aștepta din partea mea, deoarece cuvintele lui ma emervasera.
—Au fost niște persoane suficient de ok încât să mă crească. Mult mai ok decat ai putea fi tu vreodată, mârâi ultima parte incoerent.
Imi întorc capul, privind peretele din fața mea.
—Realizezi ca le tii apărarea unor niste criminali? Intreaba pufnind. Au încercat să te omoare, subliniază ultimul fapt.
Bat cu degetele nervos in bara de la pat.
—Și care e legatura ta cu viata mea? Daca avem acelasi sânge, nu inseamna ca trebuie sa te bagi, ii răspund iritat.
—Esti fiul meu, pentru numele lui Dumnezeu! Te-am cautat toata viata mea si acum ma întrebi ce legături am cu viata ta? Ridică tonul.
Imi dau ochii peste cap si rad sarcastic.
—Crezi ca ma intereseaza? Iesi, dracu, din salon.
Nu astepta prea mult si se ridică. Si s-a dus legatura tata-fiu.
Părăsi camera, în urma lui intrând Noah.
Si cred ca efectul medicamentelor nu mai era atat de puternic, deoarece incep sa plâng. Satenul vine rapid si ma îmbrățișează, eu continuând să plâng in bratele lui.
—Singurele ființe in care am avut incredere toata viata mea, defapt au fost singurele care m-au trădat, șoptesc si el isi trece degetele prin parul meu.