Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 2

Intru in cameră si examinez locul. O camera mare, cu două paturi așezate paralel in colțuri. Un perete din sticla care imi tăia respirația, o masă în mijloc, două dulapuri mari langa fiecare pat si un covor pufos alb pe jos. Vad 2 usi albe, fiecare având cate un semn de culoarea maro deschis. Pe ușa din stânga scria "bucătărie", iar pe cea din dreapta "baie".
-Care pat e ocupat? Intreb si imi mușc buza.
-Cel din stânga, imi raspunde usor iritat satenul, examinandu-ma cu privirea.
Imi car bagajul spre patul din dreapta.
-Cealaltă stânga, sparge liniștea.
Imi dau ochii peste cap si ma duc la celălalt pat.
-Nu exista o "cealaltă stânga". Sah mat, treci inapoi la patul ăla, rânji idiotul.
Mârâi nervos, încercând să nu zic ceva.
-De ce taci? Isi arcuieste o sprânceana.
Il privesc si imi dau ochii peste cap.
-De ce nu? Ii răspund usor răutăcios.
-Ii duc dorul vocii tale, angelo, spune aruncandu-se in patul său.
Zăresc fugitiv cum isi recuperează mingea de pe podea si o pasează in sus non stop.
Iau o gura de aer și iau hainele din bagaj. Incep sa le aranjez in dulap.
Imi era somn, deoarece drumul fusese destul de lung, însă trebuia sa ma duc la școală și sa termin de completat documentele.
Asez câteva haine pe rafturi, însă contactul unui obiect rotund cu spatele meu, ma face sa tresar si sa scot un țipat scurt. O durere isi face prezența, iar eu ma întorc nervos spre baiat.
Mingea era deja printr-un alt colț al camerei, miscandu-se lent.
Pufnesc.
-Esti idiot? Incerc sa fiu cat se poate de calm.
-Cum m-ai făcut? Intreaba el serios.
-Ai auzit bine, ma întorc iarăși spre dulap, continuând să aranjez si restul hainelor.
Aud câțiva pași liniștiți, pierduți în ecoul camerei. Pierduți, dar care se regăseau tot mai aproape de propria persoană.  Ii simt prezența în spate si respirația pe ceafă. Cu o mână imi înconjoară talia, lipindu-mi spatele de pieptul lui masiv.
-Mai fă-mă odata idiot si vei regreta, angelo, imi șopti la ureche cu un aer distant.
După cele spuse, se retrase, ieșind din cameră si trantind ușa.
Și acesta era motivul de ce am inventat regulile alea. Ca sa ii evit pe cretinii ăștia. Sa evit personalitatile astea care se cred net superioare si nu le este frică sa rupe un os, doua sau un schelet uman intreg. Și chiar acum karma mi-a arătat de ce ar trebui să nu încalc regulile. Doar putin am întins coarda si am încălcat prima regulă, ca deja ăla m-a amenințat.
Răsuflu greoi si renunț la așezat hainele. Trântesc bagajul pe pat si apuc marginile tricoului, dandu-l peste cap.
Mi-ar trebui un dus, imi spun însumi.
Apuc un prosop si fug in baie.
După ce termin dusul, imi infasor prosopul pe mine si ies. Cateva picaturi inca se prelingeau pe suprafața pielii. Arunc prosopul umed pe pat si ma îmbrac  rapid cu o pereche de boxeri. Caut printre haine, deja regretand ca nu le-am aranjat, o pereche de blugi si un tricou.
Aud ușa, eu tresarind speriat. Ma intorc spre ușa, nefiind uimit cand il vad pe saten. Isi plimba privirea plictisit peste corpul meu, apoi se uita direct in ochii mei.
-Pleci? Intreaba, ridicandu-si o sprânceana, curios.
-Sa termin cu înscrierea la facultate, înghit în sec si apuc rapid un tricou la întâmplare.
Il arunc pe mine, zărind cu coada ochiului cum el mergea spre patul lui. Butona telefonul, rânjind la imaginea ecranului.
Ma îmbrac fugitiv si cu niste pantaloni si indiferent ca am parul ud, imi iau cheile si plec.

~

Proastă alegere sa porti doar un tricou si niste blugi cand pe cer se adunau mai mulți nori. Tremur instinctiv cand părăsesc clădirea facultății. Frigul ma lovi direct in față, muscandu-mi limba cand zăresc pielea de găină.
Imi era un frig monstru, asa ca incep sa merg mai rapid, deși nu prea rapid totusi, spre clădirea căminului.
Câteva picături precum lame se lovira de corpul meu, răceala lor dandu-mi impresia ca o sa imi lase urme permanente pe piele.
Scancesc usor si incerc sa grăbesc pasul. Ploaia se intentea.
Imi îmbrățișez corpul, frecandu-mi pielea brațelor cu palmele.
-Poti sa stai sub umbrela mea, aud o voce cunoscută si cand imi întorc capul o recunosc pe Karen.
-Mulțumesc, ma bâlbâi si ma acopăr de ploaie sub umbrela ei.
-Nici eu nu am crezut ca va ploua astăzi, mi-se confesează ea privind cerul.
-Atunci de ce ti-ai luat umbrela? Intreb curios.
-De ce nu? Chicoti.
Mă bucurasem degeaba ca mi-se uscase parul, deoarece acum era din nou ud. Tricoul alb, era deja de un gri închis, iar pantalonii ii simteam lipiți de mine.
Ajungem in scurt timp la cămin, fără să vorbim. Cum îmi pusesem prioritate, nu aveam de gand sa imi fac prieteni. Ii multumesc din nou cand ajungem înăuntru, apoi o zbughesc in lift.
Apas butonul cu numărul 7, lipindu-ma de peretele din spate al liftului. De data aceasta nu eram singur. Erau inca 2 fete in lift care păreau mai mari decât mine. Chicoteau si radeau non stop.
Zgomotul rasetelor lor ma enervau, însă incerc sa nu tradez prin comportament chestia asta.
Oftez ușurat cand ajung la etajul 7. Trec printre cele 2 fete. Ma lipesc pentru câteva secunde de una dintre fete, ea tresarind cand imi simți pielea umedă.
După ce liftul se inchise in urma mea, arunc o privirea geamului din hol. Ploaia lovea cu bestialitate geamul. Sunetul picaturilor de apa ciocnindu-se de fereastră nu mi-se parea absolut deloc un sunet plăcut. Din contra, ma enerva. Ma bucuram ca inca nu eram afară.
Încă tremuram de frig, deoarece in continuare eram ud, iar periodic câteva picături de apă din parul meu imi atingeau spatele, facandu-ma sa ma incordez.
Cu pași mici, dar rapizi ma duc spre ușa de la camera mea. Imi scot cheia aurie din buzunar si incerc sa deschid usa. Aud un clinchet care imi demonstra ca am descuiat ușa. Împing ușa, însă nu reușesc să stau mult, deoarece il vad pe saten.
Desigur, nu stătea singur. O fată stătea în fața lui, facandu-i oral. Trântesc ușa cu putere si ma rezem de perete.
Nu, nu voiam astfel de coleg de cameră.