Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 35

Simt cum inima imi bubuia in piept, de parcă voia sa iasă, în momentul ce realizez ca nu a fost un vis. Deoarece acum stau cu telefonul in mână, citind ora 9 la ceas si cu capul urland de durere. Strâng materialul plapumei in pumn, privind imaginea lui Noah care dormea liniștit.
As fi putut face o scenă și sa il trezesc, insa chiar dacă nu stiam care era faza, stiam că nu a dormit suficient noaptea si nu ma lăsa inima sa ii fac asta.
Continui sa ma uit in gol, imaginandu-mi diferite scenarii in minte. Eram si curios de ce pleca, dar imi era si frică. Putea fi ceva rău, iar eu nu cred ca eram pe un plan emotional suficient de bun in momentul ăsta.
Ritmul respirației imi devenea mai alert, iar eu simteam ca incep a plânge din nou. Inainte sa ma gandesc de două ori, fug din cameră, blocandu-ma in baie într-un mod cât se poate de încet, ca sa nu il trezesc.
Strâng marginea chiuvetei in pumni, privindu-mi reflexia in oglindă. Ma simteam acelasi om slab.
Deoarece cu fiecare secundă in care ma gândeam, ideea ca poate voia sa se despartă de mine si nu o putea face pentru ca ii era mila, suna tot mai verdicta.
Ma prăbușesc pe podeaua rece si imi strâng genunchii la piept. Imi las capul pe genunchi si incep a plânge.
"Eram îndrăgostit rau de tot de ea, plus ca era si serios. Ne gândeam si la căsătorie."
Fiecare cuvânt imi vibra in memorie, simțind un nod in gât. Încă nu mi-a spus de ce s-au despărțit.
Poate era acelasi motiv. Poate nu s-au despărțit cu adevărat. Poate s-au reîntâlnit si se intalnesc pe ascuns noaptea. Poate imi imaginez eu totul.
Oftez greoi, simțind răceala podelei prin fiecare celula din corp. Si poate voi raci acum, dar nu imi pasă. Nu imi mai pasă. Privesc tavanul prin ochii încețoșasi de lacrimile uscate. Clipesc des, dar nici un rezultat. Imi trec limba peste buzele uscate, tusind gutural.
Mi-as fi dorit doar sa devin una cu podeaua. Una cu întunericul. Una cu lumina si sa nu ma găsească nimeni. Sa raman doar un punct trecător in timp.
După câteva minute extrem de lungi, ma adun de pe podea, examinandu-mi înfățișarea iarasi in oglindă. Imi spăl fața cu apă rece, încât urmele faptului că am plâns sa nu se observe.
Poate era nebunește, insa nu aveam de gand sa il confrunt. Aveam sa ma ascund in mașina lui si sa astept sa ma duca oriunde se duce el.
Si da, sunt gelos.
Ies din baie, ducandu-ma promt in bucătărie. În liniștea din apartament, doar ecourile înfundate a pașilor mei se mai auzeau. Pornesc aparatul de cafea si desi nu imi place cine stie ce cafeaua, aveam nevoie de una acum.
—Hey, Angelo. Esti treaz demult? Murmură satenul somnoros, intrând în bucătărie.
Ma întorc cu spatele la el, concentrându-mi atenția pe cafeaua   mea. Încă aveam nevoie de timp ca sa ma comport decent in prezenta lui. Cel putin, pana aflu ce dracu se întâmplă.
—Nu, ii răspund sec si privesc concentrat cum cana se umplea cu lichidul negru.
Noah se apropie de mine si isi așează bărbia pe umărul meu. Ma sărută gingaș pe linia maxilarului.
—De cand bei cafea? Chicoti. Fa-mi si mie una, te rog, șopti trecandu-si degetele sub tricoul meu.
Pufnesc iritat si mai iau o ceașca goala, setand aparatul pentru inca una. Ii dau mâinile la o parte de pe mine. Faptul că poate a atins pe altcineva noaptea asta cu ele ma distrugea.
—Cine nu a dormit bine noaptea? Murmură aplicând saruturi fierbinți pe pielea umarului.
Eu macar am dormit, i-aș fi răspuns . Însă dacă făcea ceva ce nu ar fi vrut sa aflu, ar vrea sa ma mintă. Iar eu m-am săturat de minciuni.
Ma întorc spre saten cu fața, dar nu reusesc nici sa il vad macar bine si isi lipi apăsat buzele de ale mele. Trasă o linie invizibilă pe abdomenul meu, sub tricoul meu, aprofundand sărutul.
Nu as putea nega niciodată ca iubeam totul din el. Fiecare îmbrățișare, sărut, cuvânt.
Dar nu era nevoie sa ma mintă. Pur si simplu nu puteam intelege de ce o face. Imi era frică de adevăr.
—Ai visat urât? Te comporti ciudat...Spune gânditor trecandu-si degetele prin parul meu.
—Sunt doar obosit, chicotesc fals si ma întorc la cafea.
Iau una dintre ele si i-o ofer. Noah zâmbi usor si ma sărută pe obraz.
Se întoarce pe vârfuri si se aseza la masă, sorbindu-ma din priviri si in acelasi timp din cafea.
Ma rezem de blat si iau o gura din cafeaua fierbinte.
—Vrei sa faci azi ceva într-un mod special? Intreaba in timp ce ma asez si eu la masă.
Dau din cap.
—Am avut eu vreodata ceva de facut? Intreb retoric. Cat timp se află Clarissa la munte si nu are semnal, tu esti singura persoana cu care vorbesc.
—Păi, mă gândeam sa ne plimbam si noi prin oras. Ar fi distractiv, împreună, ma anunță.
Zâmbi larg și se uita in ochii mei.
Dau din umeri. Deși eram supărat, el nu trebuia sa stie. Plus ca oricum iubeam să îmi petrec zilele împreună cu Noah.

~

—NOAH! Ii aud numele satenului strigăt.
Ne întoarcem amândoi spre fața care fugea dupa noi. Înghit în sec, examinand-o fugitiv.
La dracu, nu puteam decat sa spun ca mama natură a fost generoasă cu ea. Parul si ochii ei negrii erau pur si simplu frumoși, iar de corp nici nu mai zic.
Apoi imi aduc aminte ca Noah era bisexual, astfel că ma întorc fulger spre el sa vad daca se uita la ea sau nu. Răsuflu ușurat cand il observ ca nu il interesa corpul fetei.
—Hei, Milena. Ce faci pe aici? Zâmbește larg și da palma cu ea.
Ea chicoteste si se întoarce spre bine.
—El este Nova? Intreaba de parcă nu as fi fost aici. Noah mi-a zis multe despre tine! Imi spune entuziasmată. Chiar ești  dragut, parca esti un ursulet,  chicoti si ma apuca de obraji.
Nu inteleg de ce credea ca sunt dragut.
Satenul rase.
—Angelo, ea este Milena. Verisoara mea, o prezenta pe brunetă.
Nu stiam daca sa ma simt ușurat sau nu.
—Angelo? In ce roman de adolescenți m-am teleportat? Surâde fata si il priveste superior pe Noah.
As fi vrut sa spun ceva, insa ma simteam super stânjenit si de parcă nu eram la locul meu.
—Milena, doamne, uneori esti enervantă, o dojeni el.
Isi da ochii peste cap.
—Doamne, ce tăcut este angelo ăsta al tau! Okeeeeey, v-am văzut, v-am pupat si am plecat! Ne sărută pe amândoi pe obraji si pleacă.
Noah ma strânge de mână și zâmbește.
—Ce părere ai de ea? Isi arcuieste o sprânceana, curios.
—De ce ai rude atat de mișto?

~

Am stat treaz toata noaptea, chinuindu-ma sa nu adorm. Ma tot piscam doar ca sa nu adorm. Si in momentul cand deja imi imaginam ca azi nu se mai duce nicăieri, aud patul cum se lasa sub greutatea lui. Nu stiam daca sa răsuflu ușurat sau nu.
Incerc sa ma prefac cat pot de bine ca dorm, în timp ce il urmăream cum isi culege hainele de pe scaun si fuge din cameră în cea mai mare liniște.
Ma ridic si eu si imi trag o pereche de blugi pe mine. Deși purtam doar un tricou, iau cheile de rezervă ale mașinii pe care le-am lăsat pe comodă și intredeschid ușa.
Observ lumina aprinsă în baie.
Fug din cameră, profitând de timpul in care el era în baie.
Ies din apartament, intrând în lift. Apas etajul inferior, unde era garajul.
Peste câteva minute, eram deja inchis in mașină, în spate, la podea. Asteptam in cea mai mare liniște ca Noah sa apară.
Nu durase mult totuși, deoarece aud mașina cum descuiata.
—Sunt acolo in 5 minute, nu poti aștepta, doamne! Mârâie el in telefon, pornind mașina.
Iese din garaj, simțind că mor la ce viteza nebuna a luat.
Nu mai spunea nimic, semn că a încheiat apelul.
Se pare ca nu mintise, deoarece peste 5 minute, opri mașina. O încuie si pleaca.
Astept câteva minute în plus, încât el să se îndepărteze suficient de mașină.
Ma ridic in picioare si ma uit pe fereastra, multumindu-ma cand nu il mai observ.
Descui mașina si ies. O încui la loc si examinez locul cu privirea.
Sângele imi îngheață in vene cand realizez ca eram la un hotel.