Adună-mă, Satana (boyxboy)

Capitolul 8

Mă plimb pierdut prin școală. Nici nu realizasem când s-au terminat orele. Eram prea prins în gânduri. Imi strâng cămașa in pumni si ma plimb prin școală. In mâna dreaptă țineam geaca si șapca Maiei. Incerc sa imi tin capul aplecat, încât vânătaia sa nu se mai vada.
Dar cred ca degeaba, deoarece întâmplarea din parcare era acum barfa principală a școlii. Si faptul că eu aș fi protejatul școlii, desi nu înțelegeam despre ce e vorba.
Am incercat sa o evit toata ziua pe Karen, deoarece nu voiam sa vorbesc cu cineva despre ziua precedentă. Intr-un sfarsit am realizat ca nu avea rost sa ma ascund. Plus ca trebuia sa ii înapoiez lucrurile Maiei.
Nu ma mira faptul că le zăresc pe cele 2 fete langa ușa școlii. Aveam vaga impresie ca ma așteptau pe mine.
Cand blonda ma zari cu coada ochiului, se întoarse spre mine. Parul ii zbura in toate direcțiile, lovind-o usor pe Maia. O urma de dezamăgire si totusi de compasiune se putea vedea pe fata ei.
-Canon Nova, pentru numele lui Dumnezeu, esti bine? De ce m-ai evitat toata ziua? Se apropie ea cu pasi repezi de mine, Maia urmand-o din spate.
-Scuze, bombanesc eu sub nas. Am fost ocupat cu ceva proiect si nu am intenționat...mint eu.
Mă întorc spre Maia, ca imi zâmbi politicos. Ii ofer hainele, ea dând pozitiv din cap.
-Mulțumesc, desi nu prea m-au ajutat, dar mulțumesc.
-Scuze, zise Karen si isi trece nervoasă degetele prin par.
-Nu e vina ta. Mulțumesc că ai incercat, zambesc sincer.
-Oricum nu scapi de întrebări, isi ridica capul din pământ brusc.
Asta ma făcuse sa râd.
-Sincer, nici nu credeam ca voi putea scăpa. Vorbim pe drum, haide, le fac semn fetelor spre ieșire.
Iesim din incinta facultății. Vântul rece tomnatic ne făcuse pe toți sa tremuram pana ne-am obișnuit. Imi trec palmele de brațe, desi purtam o geaca. O trag mai bine peste corpul subțire și răsuflu greoi.
Maia nu locuia la cămin, astfel că ne luam la revedere rapid de la ea. Ii fac semn cu mâna si imi continui drumul cu blonda. Desi imi placea sa fiu sigur, nu puteam nega ca (,) compania ei chiar imi făcea plăcere. Avea atata chef de viață și incredere in sine încât aveam impresia ca era molipsitor.
-Pai, incep eu captandu-i atenția, am dat nas în nas cu un prieten de al lui din greseala. El m-a prins si eu au reușit să mă lovească de 2 ori inainte ca Noah sa ma salveze, ii zic totul dintr-o suflare.
-La naiba, doare? Intreaba ea ridicandu-si palma spre vânătaie.
-Nu prea, chicotesc. E totul ok, nu sunt atat de firav.
-Oricum ai noroc ca esti protejatul celor din anul 4, zice Karen inca cu ochii pe mine.
-Protejatul? Intreb confuz.
Mai auzisem acest apelativ pe parcursul zilei. Crezusem initial ca mi-se spunea asa deoarece fusesem salvat de ei, insa toti din scoala ma numeau asa si deja imi dadea impresia ca era ceva mai mult.
-De cand se stie, cei din anul 3 si cei din anul 4 au razboi intre ei. Nu conteaza cine sunt promotiile, mereu exista o tensiune intre ei. Oricine stie asta. Deobicei cei din anul 4 sunt mai importanți, deoarece sunt mai mari, stii...au fost totusi ani in care au fost exceptii. De exemplu, anul trecut. Deși sunt certați, nu se prea bat. Însă anul trecut a fost o bătaie atat de mare, încât la spitalul din apropiere s-au umplut saloanele. A fost o catastrofă. Multi părinți au venit la scoala, multi au fost trimiși cu forta la armata, a fost implicată si politia. Faza însă a fost alta, cei din anul 3 i-au batut mar pe cei din anul 4. Sunt insa speculații ca cei din anul 3, adică anul 4 anul ăsta, au avut parte de ajutoare. Dar cei din anul 4 anul trecut au zis ca nu vor sa vorbeasca despre asta, deci se presupune că a fost ceva periculos. Oricum anul asta cei din anul 3 sunt mai fricosi. Nu au prea curaj sa se bage in cearta cu aia din anul 4, deoarece au auzit speculațiile de anul trecut. In fine, exista insa o regulă importantă. Si anume persoana protejată. Anul 4 si anul 3 au voie cate o persoană. Deobicei ei se mai iau de cei din anul 2 sau 1, deoarece sunt mai mici, stii. Însă dacă au un protejat si te iei de el, teoretic te iei de anul respectiv. Deci daca tu esti protejatul celor din anul 4, oricine se ia de tine, va avea de a face cu cei din anul 4, termina ea de explicat.
Înghit în sec, uimit. Nu ma gândeam ca este atat de complex.
-Credeam ca este doar o mică neînțelegere, înghit în sec.
Ea expira lung.
-Neînțelegere sau nu, amplifică mult barfele in scoala. E amuzant oricum, da din umeri.
-Nu e amuzant. Peste 2 ani va trebui să mă bat cu cei din anul 2, zic îngrozit. Ei și așa se iau de mine, pufnesc.
-Nu se ia nimeni de un protejat, pufnește amuzată. Fie si peste 2-3 ani.
-Ei nu vor mai fi aici, ma întorc spre ea.
-Până atunci vor reuși ei să te învețe să te bati, rade. Noah tot a fost un protejat in anul 1. Acum tuturor le este frică de el.
Ma strâmb la auzul numelui lui. Cumva pana si numele lui imi trezea fiori, facandu-mi palmele sa imi transpire. Mi-le sterg de pantaloni si imi bag mainile in buzunar.
-De ce e totul atat de complicat aici? E o facultate de top pana la urma..
Ea râde.
-Exact. Se adună cei mai bogati copii aici. Putini sunt tocilari, pufnește. Multi au crescut într-un mediu criminal. Crede-ma, nici o familie de aici nu si-a castigat banii legal. Crimele sunt la ordinul zilei pentru majoritatea. Sa se bată cu niste puști de varsta lor este doar o distracție.
Imi fac ochii cat cepele. Imi ridic capul spre cer, evitând lumina care imi intra in ochi si ma făcea sa lacrimez.
-Adică...mafii?
-Uneori este mai bine sa nu stii, chicoteste.
-Dar tu? Familia ta?
Stiam ca familia lui Karen era al naibii de bogată. Însă nu prea ma interesa acest lucru, deoarece eu provineam dintr-o familie obișnuită si nu ma interesa atat de mult viata altora.
-Am ajuns la căminul tau. Paa, sare ea de la subiect si imi face semn cu mâna, plecând.