Lovers 2

Capitolul 41

Capitolul 41: Sunt aici şi nu plec nicăieri

             -Perspectiva lui Alex-

-Să sune cineva la ambulanță! țip, în timp ce o țin pe Bella în brațe.

-Am sunat, vin în câteva minute, mă anunță Clary cu ochii în lacrimi.

Mă uit în jurul meu, dar nu îl văd pe tata. Kim e aici, dar el e dispărut. Nu vreau să pățească şi el ceva.

-Kim! Unde e Max?

-Vorbeşte cu tatăl lui Liam despre omul care a împuşcat-o pe Bella. Uite şi ambulanța!

-Domnule, ajutați-ne să o urcăm pe targă, îmi spune un paramedic, iar eu mă ridic imediat ca să îi ajut. Cum s-a întâmplat?

-S-a aruncat în fața glonțului. Trebuia să mă lovească pe mine.., spun şi mă uit în pământ.

-Am înteles. Dumneavoastră sunteţi bine? Aveți vreo rană, ceva?

-Nu, sunt bine. Sângele e al ei...

-Cine sunt părinții ei?

-Noi, spun Mark şi Tiana deodată.

-Vă rog să mă însoțiți la spital. Cred că va avea nevoie să-i donați sânge.

-Desigur. Alex, îi iei tu pe ceilalți şi veniți şi voi la spital?

-Ăă..da.. doar să găsesc un şofer care nu e beat. Stai liniştit, ajung la spital şi pe jos dacă e nevoie.

-Bine. Ne vedem acolo, îmi spune Mark, după care urcă în ambulanță cu Tiana.

-Max! Am nevoie de ajutorul tău!

-Spune, fiule.

-Trebuie să mă ducă cineva la spital. Eu am băut. Şi trebuie să îi luăm şi pe frații Bellei. Monica, tu ştii să conduci?

-Da. Îți pot lua maşina, dacă vrei.

-Da. I-ai pe restul şi veniți cu maşina mea. Eu plec acum.

-Bine, ne vedem acolo.

---------------

-Alex, calmează-te. Nu te mai gândi la ce este mai rău, îmi spune Ronnie şi mă mângâie pe spate, în timp ce eu fierb de curiozitate. Ce le ia atât să o opereze?

-Sincer, nu pot. Încerc să mă focusez pe ce e bine, dar în cap îmi vin numai scenarii negative.

-O să fie bine, Bella este o luptătoare. În plus, Spencer a zis că nu trebuie să ne panicăm, trebuie să rămânem calmi.

-Încerc.

-Linişteşte-te, totul va fi bine, îmi spune şi mă ia în brațe, chiar când iese doctorul din sala de operații.

-Covey? Bella Covey? Cine e pentru ea?

-Noi, spunem toți şi mergem spre doctor.

-Este bine. Din fericire, glonțul nu a atins niciun organ vital şi nici nu a ieşit, aşa că l-am extras.

-Şi putem să o vedem? întreb eu, nerăbdător.

-Acum nu. Anestezia nu s-a dus încă. Duceți-vă acasă, schimbați-vă, dormiți, mâncați ceva şi veniți mâine. Vă voi suna, în caz că se întâmplă ceva.

-Bine. Mulțumim.

Deşi doctorul a spus că Bella este bine, sunt în continuare îngrijorat. Nici nu pot să mă duc acasă şi să mă culc, ştiind că ea este aici şi nu ştiu cum se simte şi ce face.