Nu renunța, te rog!

 

         E ciudat cum o simplă melodie ce se aude în surdină, te poate duce în trecut. Savurez cafeaua ce îmi alină uscăciunea gâtului de la atâta plâns.

      Ochii mei privesc în gol, dar sufletul e plin de amintirile trecutului ce au lăsat urme adânci în urma lui.
 
     Ar cam trebui să se trezească David și nu vreau să mă vadă așa. Azi trebuie sa fie fericit , așa că șterg orice urmă de lacrimi și gânduri. Numai gândul că s-ar putea întrista din cauza mea, mă distruge încet.

        Prefer să mă pregătesc și să las amintirile neplăcute ascunse într-un colț al inimii.  Ziua asta o să fie una plină de momente unice.

        Îl aud cum încearcă să tragă apa la toaletă și nu mă pot abține să nu mă duc și să îi ofer ajutorul.

 
         — Suflețel, să intre mami să te ajute să tragi apa?  Nici nu termin bine de spus și un mic pufăit aud în spatele ușii.

        —  Mami! Eu sunt băiat male și mă desculc.  Pufăitul ce îl aud încă odată, îmi stârnește un mic chicot. E adorabil și mor de dragul lui când vrea să îmi demonstreze că a devenit bărbat.

        Ne pregătim de plecare, îmi prind prințul de mânuță și pornim fericiți.
Când sunt cu el de mână, sunt cea mai fericită. Nu am nevoie de nimic.
El este aerul pe care îl respir și fără de care viața nu ar mai avea sens.

       Ajunși jos chicotind și cântând, nici nu observ că îmi sună telefonul.
  Răspund fericită când văd cine este persoana care sună.

       — Maria, suntem pe drum! Am întârziat puțin. Micul prinț aici de față a vrut să demonstreze că se poate descurca cu trasul apei la toaletă. Așa că până nu a reușit singur , nu s-a lăsat.  In 10 minute ajungem și noi.

      — Asta voiam să te rog,  Lola! Nu poți să mai întârzii puțin? Am cam rămas blocată în trafic și cred că mai durează puțin. Te superi dacă îți mai faci puțin de lucru cu micul prinț?

        — E ok Maria , stai calmă! Trecem prin parc dacă tot avem timp.  Arunc un ochi la David care era numai  zâmbet. Este fermecător când râde. Va frânge multe inimi cu privirea și zâmbetul de cuceritor.

       Îl moștenește pe tatăl său. Trăsăturile calde, privirea blândă, dar mai ales zâmbetul te dă pe spate și te cucerește pe loc.

        — Mami, mami ce buculie!

        Drumul până la parc a fost unul plin de chicoteli și zâmbete.  

         Am promis că ziua de azi va fi una de neuitat, dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg... Fir-ai sa fii tu soartă! În fața parcului ne aștepta Nick cu un buchet de flori și un ursuleț cât David de mare.

         Fiul meu nu știe că relația dintre mine și tatăl său este una de fațadă. Știe doar că tatăl său muncește foarte mult și se deplasează des din cauza jobului, mai tot timpul nefiind acasă. Iar când vine nu stă foarte mult și pleacă.

  
          Nici nu am observat când a fugit de lângă mine pt a-i sari în brațe.
  Mă mut de pe un picior pe altul , azi sigur nu va fi deloc cum am planificat. Când se îmbrățișează, Nick are lacrimi în ochi și suspină. Stiu cât de mult își iubește fiul și cât își duc dorul unul altuia.

         Iubirea pentru fiul lui este imensă, de asta îi face cadouri peste cadouri.  Chiar săptămâna trecută i-a cumpărat o mașinuță electrică decapotabilă.