Nu renunța, te rog!

Nedumerire...

#Nick

      Lola o să fie super încântată când o să vadă cine își face apariția azi.
Sunt mai mult ca sigur, femeia asta a uitat că azi e ziua ei! Dar nu-i nimic , pentru că surpriza o să fie și mai mare când o să dea cu ochii de adevărata surpriză.

****

# Lola

      Am rămas în loc când mi-am auzit numele prin mulțimea de voci ce șușoteau fără întrerupere.
Și de ce s-au adunat cu toți azi?

      Mă grăbesc spre ușă pentru că suspansul ăsta nu îmi face deloc bine. Obrajii îi simt roșii, pentru că mă ard la propriu. Simt că iau foc dacă nu ajung mai repede. Vreau să văd cu ochii mei dacă e adevărat ce mi-au auzit urechile.

      Nu ar avea cum să fie adevărat! De la întâmplarea cu sarcina, nu am mai auzit nimic de el și nici nu am deschis subiectul față de nimeni.

      În ziua în care am ajuns la spital, Nick mi-a luat telefonul și a sunat-o pe Maria să vină să stea cu David. A gândit repede și a făcut-o bine, nu îmi doream ca mica mogâldeață să mă vadă leșinată pe jos.

      Bineînțeles că Maria nici nu a stat pe gânduri și a venit într-un suflet să stea cu fiul nostru. Mi-a fost alături necondiționat de atunci, dar ceva nu se leagă. E ceva ciudat la mijloc!
Nu a mai pomenit niciodată de Mateo, de parcă l-ar fi înghițit pământul.

      Nu avea cum să nu afle de starea mea și să nu fie curios să vadă cum mă simt sau măcar să se intereseze de mine prin Maria. Din câte înțelesesem atunci de la ea, la cină , erau foarte apropiați și nu avea cum să nu afle.

      Alung gândurile de parcă acestea mă țin cumva în loc și înaintez spre intrare. Holul din bucătărie până la ușă principală nu mi-a s-a părut niciodată mai lung ca acum.

      Când într-un final ajung, cu greu, ce-i drept. Dar asta e din cauza burții. Mersul meu acum nu mai este unul normal ci legănat precum o rață.
Și chiar mă amuz, când mă gândesc la cum arăt. Zâmbetul de pe fața mea cred e unul tâmp, dar asta e! E al meu și nu mă pot abține.

— De ce forfota care era până acum, a devenit dintr-o dată așa de silențioasă? Îmi așez o mână în șold și cu cealaltă mă mângâi pe burtică când ajung în fața mulțimii ce mă privește curioasă.

      La ce se așteptau atunci când am ajuns lângă ei?

      Mulțimea ce mă privește curioasă și mă inspectează din cap și până în picioare este în formație, exact așa: Maria , Raul, Bela, David în brațele lui Nick. Lângă ei se mai află, doamna Luminița cu domnul Parker și când privirea îi întâlnește pe cei doi, mi se umezesc ochii instant. Nu i-am mai văzut de ceva timp, ei sunt foarte ocupați și ne mai auzim din când în când la telefon.

     Oftez și mă uit spre mulțimea ce încă nu s-a terminat și parcă așteaptă nerăbdătoare până îi inspectez pe toți. Îmi întorc capul spre Nick care chicotește și cu greu se poate abține.

— Nick, dragule, dar de ce se află toți azi la noi? Întreb și regret că am făcut-o. Toți izbucnesc într-un râs atât de colorat, de parcă am zis cine știe ce glumă, dar eu doar am pus o întrebare. Atât!

      Maria în acel moment se uită spre Nick și Raul și chiar îmi pare rău că am întrebat asta.

— Nick, Lola și în dimineața asta a fost doar cu ochii pe burtă? Își dă o palma peste frunte și rămân uimită la gestul ei. Însă ea rămâne cu ochii pe Nick și așteaptă confirmarea acestuia.

— Nu cred că e așa greu de ghicit! Raul își așează mâna pe umărul Mariei și aceasta se întoarce instant spre el. Raul îi face semn cu capul să se uite în direcția unde am eu mâinile.

— Ooo... Da, ai dreptate! Cred că nici nu are habar ce zi e azi. Zice și chicotește ușor.

      Acum chiar că am rămas tâmpită la imaginea din fața mea. Toți se uită rând pe rând, unul la altul, doar doamna Luminița se apropie gingaș de mine acompaniată de bunica mea.

      Pentru că am uitat să mai inspectez mulțimea, nu am observat că acolo se aflau și bunicii mei. Pe care apropo nu i-am mai văzut de...
Exact, săptămâna trecută!

      Nick a avut grija să îi anunțe de starea mea. Nu au ezitat o clipă și chiar și-au închiriat un apartament prin apropiere, doar că să-mi fie alături. Sunt mai mereu prezenți pe la noi. De când cu sarcina mea și problemele ce vin odată cu ea, Nick a luat legătura cu fiecare persoană dragă mie. A sunat la toată lumea și când zic toată lumea, mă refer la toți!

      A sunat chiar și la servici și a anunțat că intru în concediu, citez: ...din cauza problemelor, dar nu sunt chiar probleme, ci bucuria vieții noastre, angajata dumneavoastră Lola nu va mai fii prezentă la servici! Habar n-am ce i-a fost comunicat mai departe. Când am întrebat, a zis că nu ține de competențele mele să aflu.

      M-am resemnat pe moment, dar tot o să aflu într-un final ce a făcut mai exact soțul ăsta al meu.

      A avut grijă de tot ce ține legat de viața mea. Mă simt împlinită să văd că Nick a redevenit adevăratul om de care m-am îndrăgostit nebunește.
Dar totuși a fost cam misterios atunci când ne-am întors acasă de la spital. Ceva se schimbase în comportamentul lui și chiar și-a cerut scuze pentru faza de la munte. Cred că pentru faza cu maică-sa, ce știu eu! Eram prea fericită că să mă gândesc la altceva.

      Nu m-a întrebat niciodată ce voiam să îi zic în ziua aia nefastă. Totuși nu a fost chiar așa de rea.
A fost o zi cu pierderi dar și cu bucurii. Am și uitat că voiam să îi povestesc de Mateo.

      Auu...Mateo! Cred că vocea care mi s-a părut cunoscută la început a fost a lui, dar nu ar avea cum..

      Mă îndepărtez de îmbrățișarea celor două, care au vorbit cu mine în tot acest timp, dar n-am habar ce anume mi-au spus! Eram cu gândul la Nick și comportamentul lui bizar și la tot ce se mai întâmplase în ultima perioadă.

      Revin cu ochi spre cei care acum forfoteau de zor. Și văd că în spatele lor se mai afla cineva. Decid să mă îndepărtez de cele două femei și să văd cu adevărat cine se află în spatele lor.

      Îl privesc curioasă pe Nick și acesta îmi zâmbește îndemnându-mă cu privirea să-mi continui drumul. Nu aștept altceva și înaintez tot mai mult până când mulțimea se dă puțin la o parte. Din spatele lor, cu un buchet de flori în mână, pot observa apariția posesorului vocii ce mă intrigase încă de când am auzit-o prima dată.

      Sunt uimită și chiar nu am habar ce să fac mai departe. Sunt bulversată când văd că, persoana cu buchetul, este chiar Mateo. Sunt furioasă că nu s-a interesat de mine și a dispărut fără urmă, dar nu înțeleg comportamentul meu. La ce m-am așteptat atunci când ne-am întâlnit, să fim toți prieteni acum că ne-am întâlnit după atâția ani? Asta chiar că e o absurditate..

      E adevărat că mi-aș fi dorit să fim la fel ca în liceu, prieteni buni. Dar... Nici eu nu știu!

      Tresar atunci când Nick se poziționează lângă mine și mă mângâie ușor pe spate.

— Iubire, cred că ai nevoie de o pauză! Uite, înțeleg că ești bulversată și nu înțelegi nimic, dar hai să o luam cu începutul! Mă întoarce cu fața spre el și mă sărută ușor pe frunte.

      Cred că și-a dat seama că sunt total debulosată, pentru că nu pot schița niciun gest. Singurul lucru ce îl pot face este să îmi poziționez mâinile pe burtica și să oftez puternic...

La media e Raul

😘