Nu renunța, te rog!

Hai să o luam de la capăt

E ciudat cum se pot schimba multe, atunci când distanța dintre două suflete e mică. Nici nu-mi dau seama cum am putut să stăm atât de mult timp în bucătărie.

E ciudat, dar plăcut. E frumos, dar mi-e greu să cred cum o persoana poate să dăruiască atât de multe și în același timp să te țină la distanță. Când nu se află mama lui prin preajma, Nick e cu totul o altă persoană. Zâmbește și e fericit! Fiecare gest e plin de iubire și face tot posibilul ca persoana de lângă el să se simtă bine.
Micul chef e obosit, îmi pot da seama după cum își freacă ochișorii și cască de parcă ne-ar înghiți pe amândoi.

- David cred că e timpul pentru nani, ce zici puișor? Mă apropii de mica mogâldeață care nu se mai putea opri din căscat.
- Vrei să te duc în pat? Îi mângâi părul în timp ce mânuțele lui îmi înconjoară gâtul.

- Mami , vleau ca tati să facă nani cu mine! Se schimonosește David și întinde brațele spre tatăl său.

Nick nici nu stă mult pe gânduri că îl și cuprinde în brațe.
- Hai micuțule, să ne spălăm pe mânuțe și apoi la somnic.

Fericirea din ochii micuțului îmi provoacă o stare de bine! Când el e fericit nu-mi mai trebuie nimic.

Părăsesc camera sub aplauzele micuțului. Eu rămân pentru a face curățenie în bucătăria care acum arată ca după război. Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul de când cei doi bărbați au plecat la nani.

Am dat drumul la casetofon, el este cel care mă acompaniază de fiecare dată când sunt singură și trebăluiesc prin bucătărie. Muncind cu muzica in surdină, parcă este mai relaxant. Mă ajută să mă destind și nici nu îmi dau seama când termin.
Era curat și totul era acum așezat la locul lor.

Fredonam melodiile ce se auzeau și dansam pe ritmul acestora. Eram pierdută printre versuri. Nu am sesizat că o pereche de ochi căprui îmi analiza fiecare gest. Îmi simt înconjurată talia și mă lipesc de pieptul care urcă și coboară în același ritm cu al meu , gest ce mă face să tresar.

- Ești așa de frumoasă iubito când dansezi! Mă întoarce cu fața spre el și îmi sărută fiecare obraz în parte. E atât de tandru în fiecare mișcare de parcă se teme că ar putea să mă rănească.

Mă simt din nou plină de speranță! Sunt fericita când mă ține în brațe. Inimile noastre dansează într-un ritm cunoscut doar de ele.

Mii de fiori îmi străbat corpul când mâna lui își face loc pe sub tricoul meu și îmi mângâie spatele gol. Știe cum să mă facă să tremur sub atingerea lui, așa că, coboră tot mai jos până îmi strânge fesele într-un mod ferm dar plăcut. Mă ridică pe masă și îngenunchează. De la călcâie urca în sus cu mișcări lente, sărută și mușcă, fapt ce pe mine mă înnebunește. Îmi dau involuntar capul pe spate și mă pierd în sărutările lui.

Sărută , mușcă și mângâie până când mă aduce în pragul extazului. Mă pierd în sărutări și vreau mai mult. Așa că decid că e cazul să preiau frâiele și îl ridic să fim la același nivel.
Il sărut cu foc și îmi adâncesc mâinile în părul lui. Mă ridica deasupra bustului și îi înconjor talia cu picioarele.

Respirația sacadată, atingerile tandre mă înnebunesc. În momentul în care trupurile noastre se unesc într-un dans lasciv și devin unul, ritmul sincron ne aduc la apogeu. Simt cum trupul mi se relaxează odată cu al lui. Este explosiv!

Minute în șir am stat așa îmbrățișați, niciunul nu vroia să dea drumul celuilalt. Nu era o liniște apăsătoare, ci o liniște care ne încălzea sufletele și ne purta pe culmile fericirii.

Ies din transa în care intrasem atunci când Nick rupe tăcerea atât de plăcută.

- Iubito hai să o luam de la capăt! Modul în care îmi vorbește, mă poartă cu gândul la momentele în care eram fericiți împreună.
Își face loc în scobitura gâtului și îmi sărută lobul urechii. Mii de futurași dansează în stomac.

Vreau să acord încă o șansă iubirii dintre noi.

- Nick mi-e frică! Îmi deschid inima și ți-o dau pe tavă, ca mai apoi să mi-o returnezi bucatele. Nu aș mai putea face față. Te ador, ești centrul universului meu, dar nu mai pot reîntregi din nou și din nou aceleași părți. Recunosc ceea ce mă apasă de fiecare dată când vine și pleacă. Eu rămân pustiită și mă doare sufletul.

- Hai să încercăm! Te iubesc puiul meu frumos. Își lipește fruntea de a mea și mă sărută pe nas.

- De acord! Îmi desprind fruntea de a lui și îl privesc adânc în ochi. Dar tine cont, e ultima dată. Am ieșit rău ori de câte ori am acceptat asta.
Familia este formată din el, ea și copil. Continui sa îl privesc în ochi pentru că vreau sa fiu sigură că înțelege ceea ce vreau să îi comunic.

- Categoric în această ecuație mama ta nu are ce căuta! Așa că îți acord încă o șansă, dar ea nu are ce căuta aici. Mă înțelegi? Aprobă ușor din cap și mă bucur că face asta.

- O poți vizita, David poate să meargă cu tine de fiecare dată când vrei să o vezi. Dar pe mine nu mă poți obliga să o accept. Este mărul discordiei și m-am săturat de jocurile ei puerile de a te ține departe de mine. Sunt foarte hotărâtă să îi impun anumite chestii că să își dea seama că nu glumesc deloc.

- Trebuie să înțeleagă că ești bărbat însurat. Ai un copil cu femeia pe care o iubești. Nu are dreptul de a fi prezentă peste tot. E mama ta și are nevoie de tine, dar asta nu înseamnă că ești numai al ei. Gesticulez cu arătătorul prin aer să fiu sigură că Nick este atent la mine și nu vorbesc de una singură.

Nick zâmbește și îmi urmărește degetul. La un moment dat se face că vrea să îl muște. Mă încrunt și cred că are chef de glumă, însă devine serios și îmi face semn din cap că pot continua. Mă strânge atât de tare în brațe de parcă viața lui ar depinde de aceasta îmbrățișare.

- Ești soțul meu și tatăl copilului meu, deci și noi avem nevoie de prezența ta în viața noastră. Când nu ești în preajma ei, ești cu totul o alta persoană. Nu știu de ce nu vrea să accepte că mă iubești și vrei să ne petrecem tot restul vieții împreună. Ridic sprânceană și aștept un răspuns, însă nu vine, doar mă sărută ușor pe obraz și-mi șoptește:

- Sunt doar al tău! E incredibil bărbatul ăsta.

- Pot continua? Îl privesc ferm și mă îndeamnă să continui.

- Nu i-am greșit cu nimic, dar a avut mereu ceva împotriva mea. Tu nu știi... îmi scapă o lacrimă și nu mă mai pot controla când îmi aduc aminte de trecut.
- A făcut tot posibilul să ne îndepărteze, iar de câteva ori chiar i-a reușit. Ai preferat sa taci și să fugi! Nu așa se face! Ori luptăm amândoi ori fiecare pe drumul lui atunci. Ai grijă, e ultima oară! Îmi dau seama că am plâns in tot acest timp. Obrajii îmi erau brăzdați de lacrimi iar ochii începeau să mă usture. Mi-am deschis inima pentru prima oară și sper să nu regret.

- O să fie bine! Promit! Siguranța din vocea îmi dă încrederea de care aveam nevoie.

Mi-am sprijinit capul de pieptul său. Îi simțeam bătăile inimii atât de puternice, de parcă aceasta voia să îi iasă din piept.

Am simțit pentru prima dată siguranță în vorbele sale: "O să fie bine! Promit". Asta era tot ce conta.