Nu renunța, te rog!

Nu mai merge cu șantajul

       Când văd că nu reacționează deloc, îi înconjor gâtul și îl sărut ușor. E într-un fel de transă și știu că trebuie să îl scot din ea. Când îmi simte corpul tremurând, îmi cuprinde talia și mă liniștesc. Îmi tremură fiecare mușchi din corp și mi-e frică de reacția lui. Are nevoie de mine cum și eu am nevoie să îl știu aproape.

— Iubire te rog revino-ți! Nu ai voie să îmi faci asta! Mă desprind de îmbrățișarea lui și îl privesc în ochi. Trebuie să știe că sunt îi alături indiferent de situație.

       Scorpia rânjește și atât de tare mă enervez că mă apropii periculos de mult aproape de ea.

— De ce râzi? Ești nebună sau înnebunești încet și sigur? O privesc în ochii ei ce mă sfidează cu nerușinare.

— Sunteți un nimic fără mine! Dacă nu aș fi eu, voi ați muri de foame! Ar trebui să îmi pupi mâinile că ai ce pune pe masă, dar mai ales că stai în casă aia luxoasă!

     Despre ce naiba vorbește asta?

     Mă întorc spre Nick și îl văd că mă privește și are pumnii încleștați. Oare ce se întâmplă în mintea lui? Ce război duce cu conștiința lui de este așa de încruntat?

— De ce te uiți la el, uită-te la mine! Dacă vreau, dintr-o singură pocnitură din degete zburați în drum! Gesticulează ca o nebună spre mine și mai mai că mă încearcă un sentiment cam dubios. Mă calmez, dar nu știu pentru cât timp o mai pot face.

— Nick.. Nu îmi întorc privirea spre el doar îi pronunț numele, am nevoie să știu că mă susține. Dar nu vine niciun răspuns din partea lui și scorpia profită de situație.

— Ești patetică, știi nu? Femeia asta mă provoacă din ce în ce mai mult.

— Nu te-am vrut niciodată pentru fiul meu! Preferam să îl știu o viață singur decât alături de tine. Nu ești bună de nimic și nu știu ce naiba a putut să vadă la tine. Ești urâtă și cine știe ce faci câteodată! Ridică sprânceană la mine și mă sfidează în ultimul hal, nici nu știu ce dracu îndrugă acolo.

      Fierb de nervi și mai că îmi vine să plâng, dar nu îi dau eu ei satisfacția asta. Nici în ruptul capului!

— Dar ce ați fi vrut pentru fiul dumneavoastră, vreo prințesă? Răbufnesc într-un final și îmi fac curaj să o înfrunt. Nu mi-e frică de ea, dar din respect pentru Nick am tăcut suficient. Dacă el nu are de gând să mă apere trebuie să o fac eu.

— Nu știu, dar tu nu ești de nasul lui! Te-a luat acasă și te-a făcut o doamnă! Dacă nu era el cine știe prin ce bordel aveai să îți faci veacul.

— Poftim, dumneavoastră vă auziți măcar? Cum puteți să vorbiți așa despre mine? Sunt mama nepoților dumneavoastră, aveți puțină decență! Mă răstesc la ea și simt cum se umple paharul și chiar nu o văd bine.

— Cine știe cu câți ai umblat înainte să îl întâlnești pe prostul de fiu-miu și să îi torni lui copilul! Poate că David nici nu e fiul lui sau nici Hope nu e fiica lui, poate e a țiganului ăluia! Scuipă cuvintele astea pline de venin și ajung direct în inimă.

— Cine știe? Ridică ușor din umeri și mă uimește nesimțirea de care poate da dovadă.

     E nebună, e nebună! Nu o băga în seamă! Încerc să mă calmez, nu vreau să fac vreun gest necugetat, dar se joacă al nabii de mult cu nervii mei.

— Ai știut cum să joci prostul pe degete, dar ajunge, ori își revine ori vă las cu curul gol. Zâmbește atât de malefic și chiar îmi trece un fior prin corp.

      De asta nu reacționează nu știe ce să facă? Acum chiar că m-am enervat și îmi ajunge.

— Știți ce, sunteți demnă de milă! Dar pentru că eu sunt o doamnă nu mă cobor la nivelul tău. Ajunge cu politețurile, dacă ea nu are respect pentru mine, eu de ce i l-aș oferi?

— Nu uitați că vă este fiu, nu slugă și nici bărbat! Are dreptul la fericire, nu trebuie să stea după fusta ta! Ce naiba ai în mintea aia, tărâță?

     Simt că explodez și chiar m-am decis ce vreau să fac pe mai departe!

— Mamă, ajunge! E mai mult decât suficient! Am vrut să mă conving că tu chiar îmi ești mamă. Ai un suflet negru și nu meriți nimic. Se apropie de noi două și își împleticește mâna cu a mea.

      Îmi îndrept privirea spre mâinile noastre și rămân surprinsă. Am crezut că vrea să rămână cu mă-sa, de asta tăcea și o lăsa să vorbească așa cu mine. Chiar am crezut că vrea banii în locul familiei! Îmi pare bine că m-am înșelat.

— O vezi, ridică mâinile noastre în aer și gesticulează spre ea, e nevasta mea, mama copiilor mei că-ți convine sau nu. Și dacă te mai aud vreodată cu absurditățile alea îți jur că nu ne mai vezi niciodată!

— Poftim? Cred că nu am auzit bine, o preferi pe asta în locul mamei tale?

— Exact cum ai auzit mamă! Ea e viața mea și nu am de gând să o las să plece de lângă mine. Și apropo de luxul despre care vorbești, îi aruncă hârtiile la picioare, nu am nevoie de el. Sunt capabil să îmi întrețin familia și fără așa zisul tău ajutor.

— Nu ai nevoie... Repetă scorpia după el și pufnește la propriu.

— Și nu uita, mâine facem succesiunea! De când a murit tata, eu am condus afacerea și tot ce ai azi e datorita muncii mele. Așa că, tu ai vrut-o mamă! O privește în ochi și femeii din fața lui nu îi vine să creadă.

— Ți-am zis să îți vezi de treabă, dar ai căutat-o cu lumânarea. Dacă plec eu, se alege praful de tot.

— Nu am nevoie de tine, mă descurc și singură! Pleacă, ieși afară din casa mea și ia-ți și târâtura cu tine.

— Mamă nu îi ajungi nici la degetul cel mic! Îmi pupă mâna și scorpia cred că va exploda din clipă în clipă.

— Ieși afară! Țipă ca descreierata și mai că îmi e milă de ea. Nu trebuia să se ajungă la asta, dar dacă a trezit demonii din el nu are decât să îi înfrunte.

— Plec, dar nu uita, nu ai să ne mai vezi niciodată! Trebuia să știi capul plecat, sabia nu-l taie!

— Ne vedem la avocat mâine! Îmi cuprinde talia și ne îndreptăm spre ușă.

— Dacă pleci, torn benzină peste tot și îmi dau foc! Clachează, știe ce Nick nu glumește. Mă sperii pentru un moment și dau să mă întorc dar Nick nu îmi dă voie.

— Nu ai de cât, brichetă ai în bucătărie! Nici nu se întoarce să o privească și mergem tot înainte.

— Nick mi-e frică, dacă o face? Șoptesc cât să mă audă Nick și îl văd că se aplecă spre urechea mea.

— Blufează, nu are curaj, doar gura e de ea! Îmi face din ochi, dar parcă ceva îmi spune că nu va fii așa!

— Hai mamă, ce faci, te ajut? Bărbatul ăsta o provoacă și nu îmi place deloc asta. Totuși nu cred că ar face asta, însă nu se știe niciodată cu femeia asta. Se oprește în loc și ne întorcem către ea.

— Ieși afară! Nu am nevoie de milă ta. Ieși! Stătea și se uita în direcția noastră. Cred că ar fi încercat orice că să îl întoarcă din drum, dar știe că e în zadar. Sigur a mai făcut așa și în trecut și i-a mers, însă ulciorul nu merge de multe ori la apă.

      Nu sunt mândră de vorbele ce sau zis în casa asta, dar sunt mulțumită că am scăpat de ea!

     Mulțumesc Doamne!