Nu renunța, te rog!

Mintea îmi joacă feste

       

#Lola

         Încerc din răsputeri să împing greul ce mă apasă. Dau să mai încerc odată și realizez că de fapt nu era nimic asupra mea.

     Deschid pleoapele și când dau de întunericul din cameră, clipesc de câteva ori pt a-mi acomoda ochii. Eram plânsă, tremuram și mă dureau muchii brațelor. Obrajii îmi ardeau la propriu iar respirația îmi era sacadată.

       Când ochii mi s-au mai acomodat cu întunericul din cameră, am privit cu teamă de jur împrejur. Tot ce am putut vedea era o încăpere goală. Eram doar eu și sufletul ce îmi era mai greu ca niciodată.

        Mă șterg de lacrimile de pe față și scutur din cap pentru a-mi reveni cât de cât. Iau telefonul ce îl aveam lângă mine și caut mesajul ce știu sigur că mi-l trimisese Nick. Mâinile încă îmi tremurau și cu greu puteam privi la telefon. Căutăm mesajul de la Nick,  dar degeaba. Nu puteam găsi nimic căci nu exista niciun mesaj. Nimic!
Totul a fost o născocire a minții mele, ce îmi juca feste cu nerușinare.

    

        Cuvintele mi se pierdură, iar ochii îmi erau umbriți de confuzie.

       Cum poate un vis să mă aducă în starea în care sunt acum? Gândesc pentru mine și totodată mă ridic în șezut. Nu am făcut nimic, atunci de ce simt o durere în piept?

      Trebuie să port o discuție cu Nick și asta cât mai repede cu putință.

       Mă uit la telefon și inima mă îndeamnă să apăs butonul de apelare.
    Și ce îi zic? Și în miezul nopții!

      Am mai bine de jumătate de oră de când privesc telefonul. Se blochează, îl deblochez la loc. Și  am ținut-o așa până când din greșeală am apăsat de 2 ori ecranul telefonului și am apelat.  Era deja târziu când am realizat ce am făcut. Nu puteam să mai dau înapoi, trebuia să fiu curajoasă până la capăt.

      — Da Lola! Se aude vocea răgușită a bărbatului și rămân șocată. Nu îmi mai ieșeau cuvintele pe gură. Doar nu era cu telefonul în mână și aștepta să îl sun, nu?

      
        — Lola văd că ai muțit! Să te lămuresc! Când îmi sună telefonul cunosc melodia și răspund imediat, știu că ești tu! Mulțumită? Acum că am lămurit asta, e ora 2:34. S-a întâmplat ceva? Sunteți bine? Îngrijorarea i se putea citi in voce și chiar nu știu ce să mai cred.
   Să nu fii fost el cel care a demarat în trombă?

         — Noi doi avem ceva de lămurit și ai face bine, mâine să fii prezent acasă! Noapte bună! Spun hotărât și repede fără a-i lăsa timp să răspundă, căci închid pe pe loc. Nu știu ce altceva aș fi putut să îi spun.

       Arunc telefonul undeva mai încolo și mă pierd în cearșafurile moi.  Iau perna ce încă îi deține mirosul, o strâng puternic în brațe și cad pe gânduri.

      Ce o să îi zic mâine? De fapt, ce vreau și ce îmi doresc cu adevărat să se întâmple mâine? Asta da dilemă!
  Mă las cuprinsă de somn și ce o fi, aia să se întâmple.

        O să vedem...

       

*****

    

#Nick

       Femeia asta o să mă înnebunească cu totul într-o zi. Mă așteptam să mă sune, dar nu în toiul nopții. Dar dacă a făcut, sigur nu e de bine! Știu că am greșit, dar sunt gelos! E a mea și doar a mea!
    
      O iubesc și mi-aș dărui sufletul diavolului dacă ar fi nevoie.

      Am exagerat puțin în vacanță, nimic de zis! Dar nu am ce face, mi-e foarte frică să nu o pierd. Știu că o îndepărtez cu comportamentul meu , dar... Femeile din viața mea mă vor distruge într-o zi!

       Îmi pierd mințile când o văd în preajma altui bărbat. În seara asta când am văzut-o cu Mateo, am crezut că turbez. Voiam să mă dau jos din mașină și să îi mut, ăluia, fața la spate. Dar nu sunt violent, iar faptul că ei doi veneau de undeva sigur are o explicație.

       Am preferat să plec , dar am făcut-o cu stil. Lola sigur și-a dat seama că eram eu. A rămas cu privirea țintă după ce am demarat.  Când am fost în excursia eșuată, parcă mi-a zis ceva vag de Maria. În dimineața asta sigur voi afla mai multe.

       Lola e genul de persoană care nu poate să mintă sau să țină ceva ascuns. Se dă singură de gol , iar asta e în avantajul meu. Au fost momente când am urmărit-o fără să știe și chiar am rămas uimit de comportamentul ei.  Nu accepta avansuri, nu răspunde la provocări, dar cel mai important este că își vede de treabă ei. De asta, mâine sigur mă voi duce acasă! Vreau să aflu ce e cu maimuțoiul ăla în preajma ei.

      Trebuie să învăț să-mi controlez pornirile exagerate. Până la urmă e soția mea și mi-a fost mereu fidelă.

      Poate mă hotărăsc să îi povestesc anumite lucruri. O să înțeleagă atunci mai multe și printre ele și motivul pentru care plec când de fapt ar trebui să rămân.

         Dimineața asta se anunță a fi una de pomină! Am un sentiment că vom lămuri un pic din situația asta de până acum.

          De un lucru sunt sigur: nu renunț la ea, chiar dacă mă imploră!

   Bună, bună..

Cum am zis, încet încet vom face cunoștință cu personajele ce se  potrivesc perfect cu povestea mea!

Sper doar că nu v-am dezamăgit și să vă placă!

💃💃💃