Nu renunța, te rog!

Adevărul gol goluț

#Lola

       Mă simt ușoară ca o pană. E ciudat sentimentul care mă încearcă în acest moment. Totuși gândul îmi zboară la Nick, știu că e în spital dar ceva îmi spune că îl pot urma liniștită pe Mateo.

       Când am ieșit din salon, am dat nas în nas cu doctorul ce l-a preluat pe Nick. Mi-a explicat că trebuie să am grijă de el și că va trebuie să urmeze o dietă și chiar i-a dat și ceva medicamente. A suferit o nevralgie intercostală stângă și un BRD minor. Nu e grav, doar că inima lui este obosită și nu are voie la stres. Cred că i-a ajuns tot circul ăsta cu mama lui, dar eu nu am nicio vină. El e bărbatul în casă și trebuia să deschidă ochii mai demult și să pună piciorul în prag.

     Mai bine mai târziu decât niciodată!

       Am rămas singură cu gândurile mele cât a plecat Mateo să aducă mașina. E frumos afară, aerul de septembrie e cald. Briza ce mă lovește în față, mă face să ridic capul în sus și să mă bucur de atingerile ei calde. Nu știu unde vrea să mă ducă Mateo, dar știu sigur că are nevoie de micuța escapadă.

       Claxonează ușor ca să nu mă sperii, își dă seama că nu sunt atentă.  Îmi îndrept privirea spre mașina de lângă mine, las capul ușor în jos pentru a-l putea vedea mai bine. Îmi face semn cu mâna să intru, nu aștept mult și deschid portiera. După ce mă așez bine în scaun, îl privesc pe bărbatul din stânga mea.

— Ești gata? Zâmbetul de pe fața lui Mateo mă încântă și aprob printr-o simplă mișcare a capului. Pornește și dă drumul la radio.

     Adu-ți aminte, nu ești singur
    Atunci când te lovești de ziduri
   Nu ai cum să pierzi
  Cât încă mai visezi...

      Fredonăm amândoi versurile și simt cum vocea i se umple de bucurie. Mă bucur că a reușit să se mai destindă puțin. Știu că nu e ușor să treacă peste pierderea suferită, dar îi vom fi alături și îl vom susține moral.

   
Știi că viața e doar o aventură
Și-o să trecem prin toate împreună
Trecem prin toate, cu bune si rele
Așa e viața, știi că așa e viața
Știi că viața e doar o aventură.

    La ultima strofă îmi așez mâna pe a lui și preț de o secundă ne pierdem unul în privirea celuilalt. Este o conexiune între noi ce nu o pot defini. Mă simt în siguranță alături de el și știu că îl voi avea mereu în preajmă. Este un fel de iubire ca între frați.

      Își reia pozitia de condus și eu mă uit în față. Condusul relaxează și împreună cu muzica în surdină este o adevărată terapie pentru suflet.

      Mă uit la telefonul meu ce vibrează de 2 ori, semn că am primit un mesaj.

     Iubire te iubesc și știi că ești viața mea, îmi cer scuze că am fost un dobitoc. Mă vei putea ierta vreodată pentru toată suferința din ultimul timp?  Mă pierd în cuvintele citite și chiar sunt încântată să văd că Nick al meu a stat undeva ascuns acolo și nu s-a pierdut.

     Te iubesc și mulțumesc că exiști!  Îi răspund înapoi și sufletul mi-l simt împlinit. O, nu numai eu mă simt așa și micuța mea e fericită! S-a trezit dar e cuminte, face doar mișcări subtile. Îmi duc amândouă mâinile pe burtica și mângâi ușor.

— S-a trezit micuța noastră, nu? Te doare? E atât de drăguț când își face griji pentru mine. Infirm din cap și îl văd cum râde.