Nu renunța, te rog!

Tot răul spre bine

#Nick

         Aud ușa de la intrare că se deschide cu putere și o voce destul de cunoscută răsună până în bucătărie.
 

          — Asta nu e de bine! Ce caută mama aici? Îmi îndrept privirea spre Maria și pot observa cum buzele i s-au unit într-o linie dreaptă, iar ochii ei, îmi dau de înțeles că are habar despre ce se întâmplă acolo. Nu pare la fel de surprinsă ca mine, deci cu siguranță știe mai multe. 

          Primul instinct îmi spune să mă duc acolo și să opresc scandalul ce avea să-mi strice liniștea căminului.

          Raul vine spre mine și îmi face semn cu mâna să tac și să ascult ce se întâmplă acolo.

          Cu greu mă decid să ascult de sfatul lui, dar cred că fac bine.
Nu înțeleg de ce propria mea mama dă buzna așa în casă și ce sunt cu reacțiile astea exagerate?

           Mă mișc încet pentru a nu face gălăgie. Înaintez ușor spre ușă pentru a asculta mai bine ce se aude dincolo de ea.
Tot ce pot auzi este un suspin, sigur este al Lolei.   Simt cum îmi crește tensiunea, dar mâna Mariei ce se poziționează pe umărul meu are menirea de a mă calma.

        Când bătăile inimii mi se reglează cât de cât și nu-mi mai simt fiecare bătaie în timpane, reușesc să ascult ce se aude dincolo de ușă.

        — Tu ... Tu, Lola, ești o parșivă și o zdreanță! Mai nou, îți aduci hăndrălăi în casă?! Și fătălăul ăla de fecior al meu unde e? Hhm? Timbrul vocii mamei mele mă cutremură până și pe mine și sunt la o distanță destul de mare față de ea.

       — Lola... Atât reușesc să spun căci Maria își lipește mâna de gura mea și cu cealaltă îmi face semn să tac și să ascult.

        Mâna fermă a lui Raul mă liniștește și când își pleacă capul în jos, înțeleg că trebuie să fiu bărbat și să am răbdare. Cei doi sigur știu mai multe decât mine și țin morțiș să aflu și eu șarada mamei.

           Cred că ziua de azi îmi va dezvălui cea mai mare temere a mea!

         — Iar tu, și cred că arată spre Mateo căci face o mică pauză, mai nou îți vizitezi amantele acasă? Sunteți niște libidinoși amândoi! Mă auziți: libidinoși! Și silabisește cuvântul accentuând fiecare sunet in parte. Nici nu le dă voie la replică. Parcă i-a pus la zid cu gândul de a-i executa.

       Câtă ura poate să aibă mama pentru propria ei noră? Se presupune că ar trebui să o iubească precum o mamă, dar ea.. cred că e incapabilă să iubească pe cineva.
         Mă doare sa văd cum propria mea mamă este o femeie lipsită de sentimente.

           — Nu știu ce a văzut inutilul ăla de băiat la tine, dar parcă i-ai luat mințile ori umbli cu necuratul! Mă doare să constat că femeia asta e plină de venin. Vorbele tăioase ce îi ies pe gură ajung până în sufletul meu.

          Dar Lola, iubirea mea, sufletul ei cum este? Ea e atât de aproape de mama și sigur simte vorbele ei ca pe un cuțit înfipt în inima.

       Chiar nu-și dă seama că vorbește cu o femeie gravidă și că e soția mea?
   Mă cert pe mine și îmi vine să intru în pământ de atitudinea ființei ce mi-a dat viață. Mă îngrozește să aud gândirea ei.

        Cât de prost am putut să fiu și să nu văd răutatea ce zace în sufletul ei? Și totuși, nu cred că asta a fost acum pe moment. Tare mi-e teamă că mama a mai avut și înainte atitudinea asta față de Lola.