Nu renunța, te rog!

Ultima carte jucată

     Rămân uimită de îndrăzneală scorpiei. Chiar nu e pe treaba ei, are ceva lipsă la creier. Iese din mașină cu două canistre, dar ce naiba are acolo? Doar nu are combustibil inflamabil in ele? Duc mâna la gură înspăimântată și nu cred că a vorbit serios în legătură cu amenințarea.

— Nick? Mă apropii de el, dar acesta nu are niciun fel de reacție. Acum chiar că nu mai înțeleg nimic, cum poate să fie atât de pasiv?

— Bună mamă, ce faci? Calmitatea lui Nick e de o raritate pură, chiar nu am mai văzut așa ceva.

— Te ajut? Nick se poziționează lângă mașină și adoptă o poziție... lejeră? Da, ăsta e cuvântul potrivit. Are piciorul stâng peste cel drept, mâinile la piept și fața lui e una senină. Mateo îi copiază poziția și cred că le mai trebuie doar pop-cornul ca să fie spectatorii de cinema.

— Mam... Dar mă opresc atunci când trece pe lângă mine ca o furtună. Intră în casă și lasă una dintre canistre la ușă. Zăbovește ceva timp în casă și Mateo fuge pe lângă mine până la canistră. O desface repede și își bagă nasul în gură canistrei. Când trece pe lângă mine, zâmbetul lui este ceva de genul știam eu!

     Privesc și nu îmi vine să cred, îmi dau două palme să fiu sigură că nu visez. Parcă sunt la camera ascunsă și aștept ca cineva să sară de pe undeva și să zică că totul e o farsă.

      Nick nici nu se mișcă de lângă mașină, iar faptul că Mateo i-a șoptit ceva la ureche, îi întărâtă și mai mult decizia. Din când în când își verifică telefonul și privește spre cer. Chiar îl văd că scutură din cap de vreo câteva ori. Cred că e plictisit de toată șarada asta. El intuiește ce are de gând maică-sa și de asta nu face nimic. Dar eu nu pot să fiu așa calmă ca el.

— Nick, fă ceva, nu vezi, e nebună! Cum te poți uita la ea? Îmi frământ mâinile la cele văzute. Femeia asta e nebună și cred că o să dea foc la tot la felul cum se uită în direcția noastră.

     Prinde și cea de-a doua canistră și începe să o verse peste tot pe jos.

— Lola, joacă la cacealma! Chiar crezi că e în stare? Calmitatea lui Nick îmi dă ceva de gândit. Ce știe el și eu nu?

— Să nu-și dea ea foc... că nu mi-aș dori să simt miros de drac pârlit! Mateo râde pe sub mustăți si se împinge cu umărul în Nick.

— Mateo cum poți să zici asta? Nu o încuraja, nu vezi că nu e în toate facultățile! Privirea mea o străpunge pe cea a lui Mateo, dar el continuă să stea rezemat de mașină cu brațele încrucișate la piept. Însă zâmbetul lui e de-a dreptul malefic.

— Hai mamă, te ajut? Se înserează și noi chiar trebuie să ajungem undeva. Nu îmi mai irosi timpul, bine? Se apropie de scorpie și eu rămân stană de piatră.

     Ce naiba vrea să facă nebunul asta?

     Nick scoate o brichetă din buzunar, dar nu e a lui pentru că nu fumează. Aici îi mâna lui Mateo, pentru că atunci când mă uit la el ridică din umeri. Ăștia doi o să mă facă cu capul. Cum poate să se joacă așa cu nervii mei?

     Mă-sa încearcă să aprindă bricheta dar eșuează, nu vrea să se aprindă. Mai încearcă încă o dată și Nick își pierde răbdarea așa că o aprinde pe a lui și o înfruntă. Se simte în aer tensiunea dintre cei doi, dar mama lui nu vrea deloc să dea înapoi. Chiar îi zâmbește drăcește și Nick se înfurie mai tare. Din doi pași sunt lângă ei și îi smulg bricheta din mâna lui Nick. Cred că e nebun dacă crede că stau și doar privesc la ei cum se duelează.