E dezastru!

128 20 9
                                    

# Lola

      Cu toate că patul e mare, în acest moment mi se pare că mă sufoc in el. Nu am stare și mii de gânduri îmi străbat mintea și așa destul de confuză.  Nu am închis un ochi toată noaptea. Eram nerăbdătoare în privința întâlnirii cu Nick.
Nu știu cum va decurge totul. Nu știu ce vreau mai exact de la el!

     De un lucru sunt sigură, trebuie să îmi descarc sufletul și să îi povestesc lui Nick despre întâlnirea cu Mateo.

       Nu vreau sub nicio formă să înțeleagă greșit situația! Poate că nu trebuie să îi dau nici un fel de explicații , dar inima mă îndeamnă să o fac! Iar coșmarul... coșmarul ce l-am avut în urma cu câteva ore, mă convinge tot mai tare că am ales corect ceea ce vreau să fac.
    
      Azi e duminică, deci e liber de voie. David e acasă, iar acesta doarme dus, ca de fiecare dată. Am timp berechet să mă pregătesc pentru ceea ce va urma!

      Razele dimineții își fac apariția prin perdeaua închisă la culoare, și asta e semnul că trebuie să mă ridic din pat. Rutina de dimineață este  încântare pt trupul meu. Toți mușchii îi simt încordați și am cumva o frică de reacția lui Nick.
Nu e violent, dar visul... îmi cam dă ceva bătăi de cap!

     Toate le fac cu meticulozitate și chiar mă ajută să mă relaxez. Dușul e cel care îmi relaxează corpul și mintea și chiar am gânduri pozitive.
   
     Înfășurată doar in prosop, mă poziționez în fața oglinzii și vreau să fiu frumoasă, dar cât mai lejer.  Cu toate că duminica îmi place să am părul strâns, azi îl voi lăsa desfăcut.
Nick adoră părul meu și mi-a spus de nenumărate ori că sunt mai frumoasă cu el desfăcut decât prins. 

      De obicei părul îmi este rebel, dar azi bag de seamă că vrea să mă asculte și chiar stă drept așa cum îmi doresc.

    Pierd minute bune în fața oglinzii înfășurată doar în prosop și briza rece ce mă învăluie îmi spune că am stat suficient timp dezbrăcată.  Totul e gata și spre încântarea mea azi chiar am reușit în întregime să fac ceea ce îmi place. Să arăt cât mai natural și fără prea mult efort.

    
      Ajunsă în dormitor, iau cu asalt dulapul în căutarea ținutei perfect pentru ocazia de azi. Trebuie să fiu plăcută dar nu indecent, frumos dar simplu. Să fiu eu!
Și găsesc imediat ceea ce caut: o pereche de colanți negri și o bluza care să îmi acopere zonele intime.
     
      Combinația de culori: negru cu roșu chiar îmi vine perfect!
Mă uit în oglindă și chiar e ceea ce îmi doream. E provocator dar simplu și plăcut ochiului.

     Când mă apuc de făcut curățenie prin cameră, la un moment dat pierdută în liniștea încăperii, încep să fredonez o melodie ce îmi încântă sufletul la propriu.

(Dați play la Andra-iubirea schimbă tot)

"Știi că iubirea schimbă tot..."

       Mă las purtată pe ritmul melodiei în timp ce fredonez și chiar mă simt mai ușoară. Când ajung în dreptul patului iau perna lui și dansez cu ea la piept. Îi simt mirosul, dar stiu că e de la perna și continui așa până când termin versurile și cad pe pat. Cred că sunt puțin amețită de la atâta dansat.


*****

#Nick

        Am adormit cu gândul la ea și chiar am visat-o plângând. Scutur din cap să alung gândurile negre. De ce să plângă? Nu are voie!
Chipul ei frumos nu are voie să fie umbrit de nimic.
 
       Sunt treaz de mai bine de 2 ore, timp în care mi-am terminat rutina de dimineață și chiar sunt fresh. Pornesc spre Lola cu pași repezi căci nu vreau să mai pierd o secundă. Vreau ca ziua de azi să fie memorabilă.

       Cred că va fi cumva o zi a dezvăluirilor. Voi fi sincer cu femeia visurilor mele și chiar am de gând să nu mai fug.  Vreau să fiu cu familia mea! Chiar dacă asta înseamnă ca mama să...
 
     Alung gândurile astea într-un colț al inimii și le închid acolo.

     Opresc la cafeneaua din colțul străzii ce mă duce spre Lola și decid să intru. După ce iau cafelele, una pentru mine și alta pentru ea, pornesc din nou pe drumul spre fericire.
  
       După alte 10 minute ajung în fața ușii. Pun ambele cafele într-o singură mână și cu cealaltă scot cheia din buzunar și deschid ușa intrând încet în casă. Mi-e dor să o surprind pe femeia ce îmi încălzea diminețile în urma cu 5 ani.
     
      Eram fericiți pe atunci , eram noi, cei adevărați! Dar problemele din timpul sarcinii Lolei, ne-au adus numai necazuri. Trebuia să am grijă de ea și am decis să ne mutăm la mama!  Cea mai proastă decizie din viața mea de până atunci.
Voiam să o știu în siguranță, și mama era aliatul perfect. Dar s-a dovedit a fi mărul discordiei dintre noi și totodată motivul despărțirii noastre.

      Las cafelele în bucătărie și picioarele mă poartă spre camera noastră, iar gândurile spre trecut. Perfect! O combinație numai bună, pentru că nici nu îmi dau seama când ajung în dreptul ușii camerei noastre.

      Sunt scos din transă atunci când glasul femeii din încăpere mă vrăjește la propriu.  Piciorele mă proptesc în loc, gândurile au fugit, iar ochii se delectează  cu mișcările roșcatei ce dansează cu perna mea în brațe.

     Nu vreau să se oprească  și prefer să stau și să o ascult în liniște.
Melodia ce o fredonează parcă e scrisă de sufletul meu ce strigă după ea tot timpul. Și e perfect adevărat. Când eu fugeam , inima ei mă trăgea înapoi.
M-a iertat de fiecare dată, pentru că mă iubește la fel cum o iubesc și eu.

     Combinația de culori ce le poartă îmi fură privirea. Roșul e iubirea noastră, iar negrul -mama- cea care nu mă lasă să trăiesc liniștit alături de ea. Dar asta o să se termine azi.
Nu mai vreau să mă las controlat de ea și de vorbele ei pline de venin.
  
      Știu că mama mă iubește și este obligația mea să îi fiu alături. Dar vreau să fiu fericit alături de femeia care mă înalță la cer și dă cu mine de pământ în același timp.

       O privesc câteva secunde cât stă pe pat și sentimentul că vreau să mă trezesc alături de ea pentru tot restul vieții mele încolțește in inima mea.

     Decid că e momentul să sparg liniștea ce ne învăluise pe amândoi și să vorbesc.

       — Bună dimineața raza mea de soare! Rostesc ferm și sigur pe mine. Ce zici nu vrei să mai dansăm un dans, dar de data asta să fiu eu în locul pernei? Zâmbesc roșcatei din fața mea cu subînțeles, care chiar a rămas împietrită la vederea chipului meu.
 
      O văd că se schimbă la față, își duce o mână spre burtă iar picioarele îi devin instabile. Nu îi puteau susține propriul corp.
 
    Reacția mea este una întârziată și nu reușesc să o prind.  Ajung lângă ea din câțiva pași. Sunt șocat să văd cum o urmă de sânge își face apariția lângă ea.

 — Lola, iubire te rog... trezește-te!



Bună, bună...

Ce ziceți de frumoasă noastră roșcată? Eu zic că se potrivește perfect...

P.S. : ce credeți că a pățit Lola?

        Vă mulțumesc pentru vizualizări 🥰 și vă astept în continuare alături de Nick și Lola
      

Nu renunța, te rog!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum