Nu renunța, te rog!

Planul unei noi vieți

  

      Chiar crede viața că mă voi da bătută?  Asta să o crezi tu! Mă voi ridica ori de câte ori mă vei pune la pământ. Dacă am învățat ceva de la mama, atunci asta e. Nu mă dau bătută nici în ruptul capului. Voi lupta pentru fiul meu dar și pentru mine.
Ce dacă a plecat? Pa și rămâi cu bine!

      Și uite discursul de încurajare care îl port cu conștiința mea. Din nou!
Am rămas singură dar și cu un gust amar în gură.

       Noroc că zborul nu durează mult și suntem înapoi în Los Angeles cât ai clipi. Am nevoie să mă descarc și știu și modul perfect să o fac.

    Nevoia de apune capul pe umărul cuiva pe care pot plânge, mă face să mă gândesc la Maria. Vreau să plâng , să urlu, să bat cu pumnii în perete fără să îmi suprim vreun sentiment.
Știu că o să sune aiurea. Nu am căutat-o până acum dar îi voi explica și poate mă va ajuta cu un sfat.
   

     După ce ajungem acasă, decid să o sun pe doamna Luminița și să îi cer un mic favor. Am mai apelat la ea și m-a ajutat de fiecare dată.

      Doamna Luminița nu are copii și s-a atașat foarte mult de mine și David. Obișnuiam să o vizităm aproape în fiecare duminică și dumneaei ne aștepta tot timpul cu ceva dulce. O iubim și cred că o văd ca pe o figură maternă. Am mulțumit mereu cerului că am întâlnit-o.

     Îmi pun planul în aplicare și o sun.

       — Sărut mâna! Doamna Luminița aș... avea și eu o rugăminte la dumneavoastră, dacă se poate! Aș putea să vi-l aduc pe David pentru vreo 2 ore? Îmi dreg glasul căci nu vreau să îmi simtă tristețea în voce. Nu vreau să o îngrijorez. Dar cum e o femeie trecută prin viața, mă simte imediat.

       — Copilă, te pot ajuta și cu altceva? Știi că sunt mereu aici pentru tine! Tonul blând care îl folosește îmi înmoaie sufletul și o mică lacrimă mi se prelinge pe obraz.

       — Mulțumesc! În 10 minute suntem la dumneavoastră. Închid și rămân cu gândurile ce nu îmi dau pace deloc.

     Vreau să fiu puternică dar nu reușesc. M-am săturat să lupt cu morile de vânt. Nu zic că Nick nu mă iubește, dar relația care o are cu mama lui e toxică pentru noi ca și cuplu. Sunt hotărâtă să merg mai departe. Schimb pagina vieții mele și voi începe o nouă filă. Un nou capitol și va fi doar despre David și eu.

      Dacă el a decis să plece, atunci și eu sunt hotărâtă să îi redau libertatea.

    Mă înarmez cu toată puterea care o mai am și mă îndrept spre doamna Luminița pentru a-l lasă pe David. Am nevoie de câteva momente doar pentru mine și sufletul meu. Iar de față cu micuțul nu mă pot exterioriza.

       Nu facem mult până la dumneaei, care spre mirarea mea deja ne aștepta în fața apartamentului. Privirea caldă cu care ne întâmpină mă face să mă înmoi.

       Mă cuprinde într-o îmbrățișare caldă, de care aveam mare nevoie. Involuntar corpul începe să îmi tremure, iar lacrimile ce le aveam până atunci ținute sub lacăt, acum erau de necontrolat. Doamna Luminița își dă seama că nu sunt bine deloc.

     — David, puiule, dacă fugi repede pe scări până în camera mea vei găsi ultima mașina din colecția domnului Parker. Îl îndeamnă cu privirea pe micul meu prinț să urce înaintea noastră.

      Domnul Parker este soțul dânsei. Dumnealui nu e niciodată prezent pe acasă, are o firma de curierat și mai tot timpul este plecat din oraș cu treabă. Așa că foarte rar ne întâlnim.