Nu renunța, te rog!

Până la capătul lumii

 

      Cineva mă întreba cândva care e cea mai grea situație într-o căsnicie. Acum am aflat pe propria piele: să nu poți consola persona iubită! De când am intrat în mașină, Nick o ține numai în lacrimi, nu plânge, doar i se prelinge cate una din când în când.
Mi-e frică să nu îi zic ceva și să îl rănesc sau mai rău, să îi adâncesc suferința!

— Iubire, ți-e dor de el? Rup tăcerea pentru că nu mai suport să îl văd pe bărbatul de lângă mine cu moralul la pământ.

— Da, în fiecare clipă din noapte și zi! Răspunsul său e ferm și cuprinzător.

— Dar știi, prezența voastră e ceea care mă face să merg mai departe și dorul de el să nu mai fie așa de aprig! Măresc ochii la cele auzite și îmi crește inima. Neg dintr-o singură mișcare a capului și mâna lui poposește pe obrazul meu.

— Guriță, dacă nu erai tu și apoi copii, eram de mult la pământ! Sinceritatea este azi la ordinea zilei și chiar rămân fără replică.

— Te iubesc! E tot ce pot scoate pe gură.
  
      Rămânem în liniște până acasă, doar muzica de la radio se mai aude în surdină, dar cine să o bage în seamă? Gândul meu zboară la ce vom face mai departe.

— Hai, am ajuns! Nick se uită la mine și mai că văd un mic zâmbet în colțul gurii. Ce pune la cale bărbatul ăsta?

      Maria, Mateo și copii sunt în fața casei și se joacă. Când văd că ne apropiem de casă, Maria fuge într-un suflet spre noi.

— Îngeraș, sunteți bine? Îngrijorarea din vocea Mariei este de-a dreptul fascinantă, precum o mamă. Ne cuprinde în brațele ei și își lasă capul pe umărul meu. Eram îngrijorată! Îmi șoptește la ureche și îmi duc mâna pe spatele ei.

— Suntem!

— Mateo, care era vorba cu casa aia, mai e valabilă oferta? Nick își îndreaptă privirea spre Mateo și așteaptă răspunsul. Brunetul rămâne uimit și se apropie cu micuța Hope în brațe.

— Prietene, pentru tine oricând! Îl bate pe umăr și zâmbește cu subînțeles.

— Cui trebuie să mulțumesc? Mateo se uită în direcția mea și ridic din umeri în semn de "nu știu"!

— Hai, toată lumea la împachetat, plecăm chiar azi! Nick bate din palme și se uită rând pe rând la noi toți.

— Nu vă uitați așa la mine, plecăm chiar azi! Nu am de gând să mai stau în casa asta nici măcar un minut. Hai cine e cu mine?

      David se apropie de tatăl său și este mai mult decât stupefiat. Îngrijorarea i se citește pe chip și are lacrimi în ochi.

— Tati, plecăm depalte?

— Nu chiar departe, dar totuși... Nick ezită pentru o clipă să mai continue. Își privește copilul care se uită în direcția Belei.

— Dal nu vleau să melg! Pune mânuțele la piept și e așa de adorabil. Nu mă bag deloc, Nick e bărbatul în casă, așa că îi las să discute ca între bărbați.

     Nick se aplecă spre mica mogâldeață și îi șoptește ceva la ureche și David sare în sus de bucurie.

— Ieiii... Mă apucă de mână și mă trage spre casă. Hai mami hai, trlbuie să plecăm! Habar nu am ce i-a spus de e așa de încântat, dar mă bucur că nu mai e trist.

     Îmi dă drumul la mână când ajunge în dreptul Belei și îmi dau lacrimile. Puiul meu nu vrea să plece din cauza fetei, o place pe fata Mariei. Mă apropii de Maria și zâmbesc cu subînțeles atunci când îi fac semn să se uite la copii.