Nu renunța, te rog!

Sentimente în contradictoriu acasă

- Nick? Lola? Hei, e careva acasă?

Da nu mă dau jos din pat, nici dacă mă plătești!

- Bă, da vouă vă arde de joacă? Unde e finuța mea, Hope? Strigă din ce în ce mai insistent Mateo și deja fierb la propriu. Nu mai poate omul să doarmă în casa asta.

- Hope, frumoasa mea, hai la nanu! Hai iubire, unde te ascunzi? Tonul vocii posesorului ce se aude din ce în ce mai aproape, mă irită. Parcă îmi zgârie creieri.

Dacă nu are de gând să tacă mai repede, poate îi arăt ușa! Îmi afund mai bine capul în pernă și pentru câteva clipe pare că nu se mai aude nimic.

- Aic..

- Sstt, hai cu mine! Se aude o voce joasă ce pare că îl îndeamnă pe Mateo să îl urmeze. Bine că l-a făcut să tacă, că de nu... Îi arătam eu lui! Mă întorc cu fața la geam și liniștea din încăpere e încântare pentru timpanele și creierul meu făcute zob.

De când am venit acasă, nu mai am pic de liniște! Fetița și cu Nick au făcut alianță ca să mă scoată pe mine din sărite. Hope are nevoie de mine doar când trebuie alăptată, că în rest stă numai în brațele lui ta-su. Și pe mine asta mă scoate din sărite. E șireată de mică și trage cu cine o răsfață mai mult.

Am crezut că după câteva plânsete și răcnete din partea micuței, Nick va fugi mâncând pământul. Dar nu s-a întâmplat așa, din contră! Mă lasă pe mine să dorm doar ca să stea el cu micuța. Sunt de nedespărțit și cred că dacă s-ar fi inventat țâțele portabile și cu lapte în ele, Nick era cea mai buna mamă! Nu glumesc deloc, Nick e mai ceva ca mine.

Și uite că s-a dus naibii și somnul meu! Degeaba mă frământ pe toate părțile, afurisitul de somn nu mai vrea să mă prindă în mrejele lui.

Tu, Mateo, stai să dau ochii cu tine! Mă ridic din pat, înșfac un halat de pe scaun și am de gând să mă războiesc cu brunetul ce mi-a tulburat somnul.

Da ce, eu mă duc la el să-l trezesc din somn? O fii Hope fina lui, dar nici chiar așa!

Ies din dormitor pusă pe scandal, de când cu sarcina și orele nedormite, s-a dus pe apa sâmbetei răbdarea mea. Sunt nervoasă, stresată și chiar câteodată mă apucă și plânsul din senin. Dar acum sunt nervoasă și trebuie să mă descarc.

David iar nu e acasă, e toată ziua la Maria. Mai nou îi place baletul, nu că nu e frumos, dar.. O să port o discuție cu el, data viitoare, asta dacă nu cumva uit ca de fiecare dată. Mă pornesc să vorbesc cu el, dar de fiecare dată îmi arată o mișcare nouă furată de la Bela. Sunt fascinată de grația fiului meu. E un fel de amestecătură: e îndrăzneț și știe ce vrea, dar are și o sensibilitate în el ce mă dă pe spate. O să îl sprijin în orice va vrea să facă.

Mă tot uit peste tot, dar nu văd țipenie de om în casa asta. Unde au dispărut cu toții?

Pe terasă!

Nu vreau să fac gălăgie și să o sperii pe micuță, așa că merg ușor, mai mult pe vârfuri. Ajung în terasă, care apropo e fantastică! Nick și cu Mateo au amenajat-o într-un fel în care te lasă cu gura căscată!
Au făcut un mic foișor și acolo este o canapea joasă. Lângă ea este o măsuță de cafea din sticlă mată și bineînțeles leagănul micuței Hope. În dreapta foișorului este un mic părculeț, pentru David și Bela, iar undeva în stânga, sub umbra unui nuc bătrân, au făcut un leagăn din lemn masiv neșlefuit. Au ales special lemnul așa, cu tot cu mici cioturi și denivelări. Îi oferă leagănului o alură de autentic.

Și chiar așa este, locul este ideal pentru o relaxare, iar micuța Hope îl adoră.

Să vezi și să nu crezi! Cei doi bărbați sunt jos pe canapea cu micuța Hope în fața lor. O dau în leagăn și micuța e încântată până peste cap. E numai cu mânuțele în sus și chiar cred că aud un mic sunet ce îi iese pe guriță. O imagine de pus în ramă!

Dar încă sunt supărată așa, că îmi fac intrarea. Bat teatral din palme și adopt o poziție de supărată.

- Ce frumos! Să vă aduc și o cafea? Zâmbesc drăcește pentru că cei doi sunt confuzi și mă privesc cu mare interes.

- N-ar fi o idee rea! Zice Mateo și Nick îl înghiontește ușor.

- Taci, dacă nu vrei să zburăm amândoi! E sarcastică mă omule, chiar nu ți-ai dat seama? Șoptește Nick și mai că îmi vine să râd, dar trebuie să îmi continui jocul.

- Voi, și arăt cu degetul spre ei apropiindu-mă încet, îmi mâncați zilele! Nu mai poate omul să pună geană pe geană în casa asta. Ce e aici casă de nebuni?

- O să devină, dacă mai țipi mult! Mateo se ridică și se îndreaptă spre mine.

- Bine te-am găsit și mulțumesc de vizită! Continuă Mateo în timp ce mă strânge într-o îmbrățișare caldă. Mă relaxez în strânsoarea brațelor sale și mai că era să uit de ce venisem până aici.

- Tu când vii pe la cineva, nu anunți înainte? Îmi așez mâinile în șold dar nu fac decât să stârnesc zâmbetul bărbatului din fața mea, și pe deasupra îl mai acompaniază și Nick.

- Tu, trădătorul, unde erai când lunaticul ăsta striga prin casă de parcă își dădea duhul? Mă uit pe după umărul lui Mateo la Nick care ridică din umeri: nu știu nimic!

- Ei hai că deja te întreci cu gluma! Ce te legi așa aiurea de el? Își pune mâinile în șold ca mine și mă pufnește râsul instantaneu. Bărbatul ăsta e mai rău ca o femeie, dar mă bucur că e prietenul meu și că ne-am regăsit după atâta timp.

E minunat să îl avem prin preajmă și pentru că ne-am săturat să îl vedem singur, noi patru: eu, Maria, Nick și Raul, ne-am apuat să îi găsim o iubită. Avem ceva de furcă pentru că nimeni nu pare să îi cadă cu tronc. Dar îi găsim noi aleasa până la urmă, nu avem de gând să ne dăm bătuți. Zâmbesc și chiar chicotesc când mă gândesc la asta.

- Dacă ai terminat cu râsul, îmi poți zice și mie de ce ești așa de irascibilă? Ce se întâmplă cu tine? Mă prinde de ambii umeri și se uită adânc în ochii mei. Mii de fiori îmi cuprind corpul și nu știu ce răspuns să îi dau. Mă fâstâcesc de pe un picior pe altul și Nick îmi observă starea. Se ridică de jos și vine lângă noi cu fetița în brațe.

- Uite! Privește cu atenție și nu zice nimic, da? Nick se uită la Mateo cu coada ochiului în timp ce îmi dă fetița în brațe.

Mă așez jos cu ea, mă întorc cu spatele la bărbații de lângă mine și îi dau să sugă micuței. E o senzație plăcută și mă calmează instant. Când o țin la piept și o alăptez mă simt minunat, sunt pe un nor și plutesc pe cele mai frumoase culmi. Nu mai există nimic în jurul nostru. Gânguresc cu ea, îi pup mânuțele mici și mă joc cu piciorușele cât timp micuța ia masa.

- Vezi, de atât are nevoie pentru a se calma! Șoptește Nick către Mateo, dar îl aud și mă întorc aruncându-le priviri de tot felul.

- Da voi nu aveți treabă? Mă răstesc către ei și gesticulez cu mana libera in aer. Îi văd că fug spre casă și zâmbesc când văd cum au luat-o la sănătoasa.

E mai bine acum, doar eu și cu tine, frumoasa mea!

Stăm minute bune așa, îmi place să o simt la pieptul meu. Căldura corpului al micuței îmi încălzește sufletul. Sunt geloasă când trebuie să o împart cu Nick, dar e și fetița lui. Trebuie să facem cu schimbul și e bine.

***

Se aude ușa de la intrare și sunt curioasă să văd cine e la ora asta. Maria e la școala de balet cu David și Bela. Raul e plecat cu treabă din oraș vreo câteva zile.

Doar nu e..