Nu renunța, te rog!

Nu vreau să te pierd iar..

      Dacă venea scorpia aia să îmi spună în față ce îmi spune avocatul, o scuipam între ochi. Și să fiu a naibii dacă nu o făceam! Ce drept are ea să facă una ca asta! Sunt nervoasă până peste cap și fetița îmi simte energia negativă și începe să ocăie la mine în brațe.

      Mă uit la Nick care are privirea în pământ, dar nu de tristețe, cred că e furios. Are maxilarul încordat și cred că se abține să nu îl strângă pe avocat de gât. Dar el nu are nicio vină, e doar un mesager al scorpiei. A văzut că nu mi-l poate lua, așa că apelează la tot felul de mișmașuri. E incredibilă și sub orice critică!

— Lola ar fi bine dacă te-ai duce să culci fata! Mateo își așează palmele pe umeri mei și mai că tresar.

— Hei, mă întoarce cu fața spre el, mă auzi? Îmi caută privirea dar sunt atât de nervoasă încât scutur capul ca să îmi revin.

— Hai iubito, micuța are nevoie de tine! Du-te, rezolv eu aici! Nick vorbește printre dinți și cred că până la urmă avocatul o să ia bătaie.

— Plec, dar dacă era zgripțuroaica aici în locul avocatului îi suceam capul la spate! Mă întorc pe călcâie și plec bombănind. Stârnesc zgomote în urma mea ce par a fi chicoteli.

      Mă duc direct în pat și pun fata la sân, îi pun melodia preferată și știu că în câteva minute adoarme. Așa face mereu când e obosită, trage de câteva ori din țâță și cade istovită. Mă bucur și sper că nu am pierdut prea multe din discuția dintre cei 3 bărbați.

      Mă schimb repede în ceva lejer și fug repede ca să ajung jos. Nu știu cât am pierdut, dar aflu eu. Dar ca să fiu mai sigură, am de gând să trag cu urechea. Vreau să văd ce i-a mai trecut prin cap scorpiei de data asta.

— Nick, băiete, îmi pare rău! Nu am vrut să fac asta, dar m-a obligat! M-a amenințat că mă concediază, știi că am copii la facultate și ăsta e singurul nostru venit. Avocatul mi se pare sincer când vorbește și dacă mă uit mai bine la el, e trecut de vârsta a doua și pare a fi un om bun.
E trist când vorbește cu Nick, dar acesta nici nu bagă în seamă ce vorbește avocatul. Clocotește de nervi și cred că venele de la mâna stau să-i explodeze.

— Nick ce vrea să însemne asta? Mateo se apropie de acesta și îi ia hârtiile din mână. Citește pentru câteva minute și apoi își îndreaptă iar privirea spre Nick, care e din ce în ce mai pierdut.

— Cum ai putut să semnezi așa ceva? Mateo ridică tonul vocii, dar Nick nici nu îl bagă în seamă. Cred că încă procesează tot ce se întâmplă, pentru cabnu îi oferă nici un răspuns lui Mateo.

      Ce o fi făcut bărbatul ăsta al meu de a rămas stană de piatră după ce a citit hârtia aia?

— E mama, cum poate să-mi facă asta? Răfunește într-un final și tresar când îl văd așa roșu la față.

      Ce să fac? Să mă duc, să nu mă duc? Creierul îmi dictează să stau și să-l las să învețe o lecție, dar inima asta păcătoasă îmi spune să fiu lângă el. Duc o luptă crâncenă cu conștiința mea și când mă hotărăsc într-un final să mă alătur bărbaților din living, ușa de la intrare se izbește cu putere de perete. Ridic ochii speriată și observ că Nick iese furtunos pe ușă cu hârtiile în mână.

      Nu l-am mai văzut niciodată așa de furios. Alerg pe scări și când ajung în dreptul lui Mateo mă uit o secundă la el și înaintez spre ușă.

— Mateo ai grijă de micuță, da? Mă opresc în ușă înainte să ies și îi caut privirea. Aprobă din cap și fug la mașină.

      Îmi simt inima în gât. Și respir din ce în ce mai greu. Îmi aud bătăile inimii în timpane și deja mă doare după cap. Deși am parcurs drumul asta de zeci de mii de ori, acum mi se pare infernal. Parcă merg înapoi și nu mai ajung odată. Când ajung în colțul intersecției și văd casa scorpiei mă calmez, Nick abia atunci intră în casă.

      Parchez mașina la o casa distanță de a ei și mă îndrept spre dezastru. Sunt speriată și furioasă în același timp. Chiar nu știu ce naiba a făcut scorpia, de Nick a reacționat așa. E pentru prima dată când îl văd extrem de furios.

      După câțiva pași buni ajung în dreptul casei. Ușa e deschisă și tresar atunci când aud zgomote ca de căzătură, sigur s-a spart ceva. Când intru în casă, îl văd pe Nick cu foile în mâna și gesticulează către mă-sa. Scorpia a încremenit, nu cred că asta visase că se va întâmpla. Dar ce semeni aia culegi!

— Tu nu ești mama mea, nu ai cum să fii! De unde ai atâta ură în tine și de ce nu îmi vrei binele? Nick zbiară și mă-sa nu zice nimic.

— Nu vrei să înțelegi că o iubesc, chiar nu vrei? Am încercat mereu să îți fac plac, dar niciodată nu ai fost mulțumită!

— Dar Nick...

— Niciun dar, s-a terminat! Am crezut că te vei schimba. Lupul părul-și schimbă dar năravul ba! Ai fost învățată doar să conduci, să tai și să spinteci, dar e de ajuns! Dacă tata ți-a permis asta, nu înseamnă că eu trebuie să îl înlocuiesc și să plec capul când vrei tu. Mă trec fiori când îl văd cum țipă la mama lui. Mă doare când îl văd așa, dar e spre binele lui.

— Tu fără mine ești nimic! Un zero, un fătălău ca și tac-tu! Nu sunteți buni de nimic. Reacționează scorpia dar nu face decât să pună paie pe foc.

     Din doi pași e lângă ea și la felul cum o privește, mi-e frică pentru ea. Dar eu știu ce bărbat am și când îl văd că se îndepărtează de ea, mă calmez. Cred că am uitat să respir.

— Dar munca asta în care stai și imperiul construit, pe spinarea cui ai făcut-o? Ia zi doamnă! O provoacă dar nu așteaptă mult și îi răspunde înapoi.

— Pe spinarea prostului de tata și apoi pe spinarea mea! Cât ai muncit la viața ta? Îi ia mâinile în palmele lui și le întoarce cu fața în sus. Îți zic eu: NICIODATĂ!

      Se plimbă precum un leu într-o cușcă, și îl înțeleg, are multe resentimente față de comportamentul mamei lui. Privește spre hârtiile din mână și i le îndeasă în piept.

— Îmi vrei casa? Foarte bine, ia-o! Dar mâine facem succesiunea și vând tot ce mi se cuvinte. Mă auzi, tot! Cred că a înnebunit și vreau să opresc toată nebunia asta, vorbește la nervi. Știu cât iubește afacerea lăsată de tatăl său și cred că l-ar distruge de tot.

— Nick.. Mă apropii de bărbatul ce clocotește de nervi și se întoarce brusc spre mine. Privirea îi e iar întunecată și chiar mi-e frică să nu îl pierd din nou. Îmi încătușez orice urmă de teamă și îmi apropii palma de obrazul lui.

— Uită-te în ochii mei, te rog! Simte-mă, sunt eu Lola! Iubire nu renunța, te rog! Nu te lăsa cuprins de furie, am nevoie de tine!
Hope are nevoie de tine...