Nu renunța, te rog!

Descătușarea felinei

     
      Relația noastră ca și cuplu, este una normală. Zic eu! Dar... poate că e bine câteodată să mai ieși din anonimat și să faci lucruri extravagante. Nu mi-a reproșat niciodată că nu știu să fac anumite "chestii" și de ce nu încercăm... lucruri normale într-un cuplu.

     În această seară simt nevoia de a experimenta... hmm... să zicem poziții ale corpului în diferite ipostaze! Să sperăm că o să-mi și iasă.

    Profit de faptul că Nick și David sunt plecați la film, spuneau ceva de seara băieților. Nu mă bag! Să facă ce vor atât timp cât am libertatea de a-mi pune în practica planul maiestuos.
 
    Noroc că seara băieților a durat așa de mult, altfel nu știu ce aș fi făcut! Nu mă pricep deloc la chestii din astea. Dar am decis să las deoparte rușinea și să îi dăruiesc soțului meu o noapte de neuitat.
  
     Am făcut totul așa cum mi-am dorit. Cina romantică la lumina lumânărilor, petale de trandafiri din bucătărie până în cameră. Iar piesa de rezistență: în mijlocul camerei este o inima mare din petale, iar în mijlocul ei se află un scaun pe care va sta Nick. Patul este învăluit într-o perdea roșie și pe el se află un " îți mulțumesc".

      Răsuflu ușurată când aud ușa de la cabană deschizându-se. Ies ca o furtună din cameră și cobor scările în întâmpinarea băieților. Când ajung jos, Nick își arcuiește buzele și un mic shhht îi părăsește gura, semn că micul prinț deja era pe tărâmul viselor.

    Decid să tac și să îl aștept cuminte în living că o soție cuminte ce sunt.

    Nu durează mult până își face apariția în fața mea și privirea care o are mă arde la propriu. Ochii îi sunt așa de pătrunzători și am impresia că poate vedea prin mine. 

  — Lola... Atât reușește să scoată pe gură că îi și pun degetul arătător pestea ea și îi fac ștrengar din ochi. Îmi unesc degetele cu ale lui și îl invit din priviri să mă urmeze.

    — Stai jos puiule! Clipesc des din ochi și cu un ton mieros îi spun că revin imediat.

#Nick
  

      Femeia asta vrea să mă înnebunească cu totul. Nu că nu aș fi deja nebun după ea. Nu cred că își dă seama, dar atunci când vrea să îmi spună sau îmi pregătește ceva, îmbujorarea ei o dă de gol. E așa ușor de descifrat! Îi cunosc fiecare mișcare, fiecare gest. Ochii îi sunt oglinda sufletului, iar ea are un suflet așa de curat și de pur.   

     Mă doare când o văd tristă și știu că în mare parte eu sunt motivul nefericirii ei. Câteodată sunt prins între ciocan și nicovală: mama - femeia care mi-a dat viață- , și femeia care mi-a luat mințile. Mi-a dăruit o viață, David, frumoasa mea Lola!

     Știu că are planuri mari în această seară și decid să mă supun. Să mă las dominat. Nu vreau să fac ceva și să îi piară curajul.

  O văd când intră și pur și simplu îmi cade fața. Nu am știut niciodată ce femeie fatală am lângă mine. Mersul îi este grațios și totodată de felină. Dintr-odată pantalonii îmi sunt cam strâmți și nu știu cât voi rezista fără să o ating.

     Mini rochița de culoare roșie ce îi acoperă corpul cu forme frumoase, îmi face inima să îmi sară din piept.   Decolteul generos ce mă îndeamnă să-i mângâi sânii rând pe rând, parcă se joacă cu răbdarea mea. Chiar cred că ar trebui să se așeze jos, nu știu cât voi mai putea rezista doar să o privesc.

     Totuși am putea sări peste cina, chiar mi-a pierit pofta pentru mâncare. Aș avea poftă să îi gust corpul și fiecare bucățică din el. Să nu rămână centimetru de piele neatinsă de mine. O doresc cu fiecare celulă ce îi strigă neîncetat numele.