Nu renunța, te rog!

Ai înțeles greșit totul...

E ciudată situația asta. Să știi că nu ai pic de intimitate și că la orice pas ești urmărită...
Asta chiar nu mi se pare în regulă deloc!

- Șoferii ăștia tineri se cred mari zmei! De ce nu au și ei grijă cum conduc? Nu pot să înțeleg de ce atunci când pleacă de pe loc trebuie să o facă cu fast. Mă scoate din gândurile în care căzusem, după ce mașina misterioasă plecase de pe loc fix când am ajuns noi și ne-am dat jos.

Asta clar nu e nicio coincidență și sigur nu e de bine!

Nu mi-a plăcut deloc reacția lui Nick când m-a văzut în preajma lui Mateo ultima dată. Treaba asta nu-mi miroase deloc a bine.

Trebuie să lămuresc niște lucruri cu Nick înainte să o ia razna. Cu toate că nu îi datorez nimic, inima îmi dictează că așa e corect.

- Mateo, mulțumesc frumos și îmi cer scuze pentru deranj. Întind mâna spre a ne lua la revedere cât mai repede. Trebuie să ajung în casă și să văd cum aflu ce face Nick. Dacă bănuielile îmi sunt confirmate, nu cred că o să ies bine din toată situația asta.

- Sigur, drăguță! Dar nu a fost niciun deranj, chiar mi-a făcut plăcere să ne revedem într-un timp atât de scurt și să te conduc până acasă. Zâmbește și face o plecăciune din cap.

Se îndepărtează ușor de mine și când ajunge în dreptul portierei se mai uită o dată în direcția mea, semn că ar mai avea ceva de spus. Dar se răzgândește repede, căci intră ca un fulger în mașină. Porneșt și face un mic salut atunci pleacă.

Bine că a plecat, începuse să îmi fie frig și nu mai aveam deloc răbdare.

Trebuie să aflu ce face Nick la ora asta!

Descui cu greu ușa, David îmi îngreunează situația. Dar mă descurc până la urmă. Căldura din-năuntru mă lovește din plin, iar mirosul de acasă mă binedispune.
Miroase a el, a Nick. Încă i se simte parfumul ultimei vizite, care deopotrivă cred că este și ultima.

Îl duc pe micul prinț în camera lui, îl schimb frumos în pijamale și îl învelesc cu păturica lui preferată. Dacă nu ar avea-o s-ar trezi instantaneu.

Îl mai privesc odată înainte să ies pe ușă. El e puterea mea și datorită lui voi lupta să fim fericiți. Dacă Nick nu ne vrea, nu e nicio problemă. Ne descurcăm noi cumva și singuri.

Corpul mi se începuse a relaxa când am dat de căldură și voiam cu orice preț să ajung în așternuturile moi. Am făcut un duș rapid, nu eram deloc în stare de mai mult.
Mi-am îmbrăcat pijamaua făcută cadou de Nick. Era singurul lucru ce îmi încălzea trupul atunci când el nu era.

Știu că am zis că nu mai am nevoie de el, dar mintea și inima nu lucrează deloc împreună. Dacă rațiunea îmi zice să îl las pentru că mi-a rănit inima suficient, sufletul mă imploră să dau totul uitării și să fug la el.

De ajuns! Mă cert cu inima și mai că îmi vine să-mi dau vreo două palme. Nu îți ajunge cât rău ți-a făcut până acum?

E ciudat cum atunci când te afli la răscruce de drumuri, nu știi încotro să te îndrepți. Ba ai vrea ca totul să se termine și durerea să ia sfârșit. Ba îți dorești ca persoana ce te rănește să se afle lângă tine. Ai fi dispusă să ierți tot, doar să-i mai simți încă odată sufletul lângă al tău.