Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 3

-Ce e aici? Întrebă ea în timp ce cu pași nesiguri pășește prin întuneric.

-Bine ai venit in sediu EYE, Morgana.

-Ce prostie mai e și asta? Aprinde o lumină că nu văd nimic!

-Sigur.

Soul bate din palme și se face lumină într-o încăpere cu o canapea și o masă așezată undeva lângă perete. Pe masă e un dosar. Morgana se oprește din mers. Cu riscul să fie lovit, Soul îi desface Morganei legăturile de la mâini cu un briceag scos din buzunar. Reacția ei nu apare. El o citea. O citea cu precizia a zece psihologi și cu atenția simultană a douăzeci de copii. Ea doar stă pe loc și se uită suspicios la Soul, apoi cu un ton ce pare liniștit, spune:

- M-ai lovit, ai profitat de inconștiența mea și m-ai adus aici. Din ce motiv? Ce vrei de la mine?

- Vreau să faci parte din echipa noastră.

Răspunsul din partea lui veni mai repede decât se aștepta. Veni direct și o izbi peste față. Fără ocolișuri. Fără rugăminți. Direct și la obiect. Plus că ce tocmai a spus omul din fața ei?

- Deci fă-mă să înțeleg...Mi-ai dat un pumn de am văzut stele colorate, am căzut pe scări și m-ai furat doar ca să îmi propui să fac parte din echipa ta? Drăguț mod de a oferi o invitație.

Soul o privește gânditor. Ochii ei albaștrii deveniseră, în această lumină, mult mai închiși decât mai devreme. În aer plutea o liniște tensionată pentru Morgana. Pentru Soul era doar liniște.

- Despre ce anume e vorba? A! Și dacă nu îmi dai un motiv suficient de bun pentru a rămâne, atunci voi pleca.

Soul ia de pe masă dosarul și i-l întinde Morganei.

- Tot ce trebuie să știi este aici. Citește-l și după stăm de vorbă.

- Nu, nu, nu. Spune respingând dosarul. Cred că s-au încurcat socotelile. Am deja pe cineva care se ocupă de mine. Plus că lucrez singură, nu în echipă. Un dosar nu ma impresionează cu nimic. Dacă e vorba de bombă, nu eu am pus-o acolo. Voiam să o dezamorsez. Dacă e totul clar acum, am să te rog să mă lași să plec. Eu nu am ce căuta aici și nu mă poți ține împotriva voinței mele.

- Ști cine este persoana pentru care lucrezi?

- Depinde cine întreabă. Plus că de unde ai ști tu pentru cine lucrez eu.

- După cum răspunzi, am impresia că tu ești cea care habar nu are pentru cine lucrează.

Morgana amuțește pentru câteva secunde. Cine era tipul și ce știa el?

- Îl cheamă Simon. Sau Omul cu mască. Atât timp cât el îmi oferă ceea ce vreau, eu fac ceea ce îmi cere. Mi se pare un schimb corect.

- Crede-mă că este mult mai mult decât un simplu nume. Simon e un om foarte căutat. Și nu ești singura care a lucrat pentru el.

Ea își încruntă fața. De ce folosise timpul trecut? Nu se putea lăsa influențată de ceea ce îi spunea. Trebuie să găseascî o cale de a pleca de aici, și asta cât mai repede.

- Cum am spus. Schimb pe schimb.

Morgana se întoarce cu spatele. Încerca să găsească o cale de a ieși. Dar nu găsi nimic. Era doar un perete. Atât.

- Am să te rog să mă lași să plec. Chiar nu am ce căuta aici. Iar eu nu cred că tu ai venit ca să mă capturezi pe mine. Ai venit pentru Alistar. Dar dacă îl vrei va trebui să negociezi cu Simon, nu cu mine. Iar eu nu sunt piesa ta de schimb. Folosea cam mult tupeu într-o zonă inamică, mai ales având în vedere că e de una singură.

- Așa este. Am venit pentru Alistar. Dar după ce te-am văzut mi-am dat seama ce se întâmplă. Vezi tu, eu te-am adus aici pentru a te proteja.

- Să mă protejezi? De cine să mă protejezi? Ți se pare că nu îmi pot purta și singură de grijă?

- De Simon. Crede-mă ca dacă vei continua să lucrezi pentru el, nu va fi bine pentru tine.

- Ce garanție am eu că ceea ce îmi spui este adevărat?

- Doar ce ai refuzat-o. În dosar vei vedea totul.

-Dar de ce nu îmi spui tu?

Morgana îi zâmbește dulce, în modul acela în care știe că poate înnebuni un bărbat. Face un pas spre el și îl apucă ușor de cravată. Îl aude înghițind în sec. Îl privește fix în ochi. Ochii lui au culoarea jadului, iar părul șaten îi mângâie sprânceana stângă. Ea se uită fix în ochii lui. Dă drumul cravatei încă zâmbind.

- Cât de mult vrei să știi?

- Din moment ce mă ți aici și nu cred că ai să mă lași să plec prea curând, cred că e dreptul meu să știu.

Soul respiră puternic pe nări.

- Acum ceva timp, am avut o soră. O chema Ingrid. A lucrat pentru Simon. Acum doi ani a decedat.

- Și ce îmi spui mie?

- Simon a omorât-o. Doar pentru că nu mai voia să lucreze pentru el. Am încercat să îi ofer ajutorul doar că ea a refuzat. Nu vreau să pățești la fel ca ea.

- Tu te auzi? Îmi ceri, indirect, să nu mai lucrez pentru Simon, dar mă trimiți la o moarte sigură dacă te ascult. Simon e de partea binelui. A eliminat mulți criminali odioși și violatori dezgustători. Simon mă va găsi orice aș face. Iar eu trebuie să plec. Cu sau fără voia ta.

- Bine. Ești liberă să pleci. Dar te rog să te gândești la ceea ce am spus. Lucrurile se vor schimba foarte mult.

Soul o conduce pe Morgana în zona unde parcase el mașina lui. Scoate din torpedoul mașinii cheile unui Volkswagen și i le întinde Morganei. Îi arată unde e mașina și o lasă se se distanțeze de el. Când se îndepărtează suficient cât el să nu o mai poată auzi, oftează și deschide ușa mașinii.

- Eu nu aș fii așa de sigură.