Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 10

Timpul este relativ pentru fiecare dintre noi. Secundele pot părea ore, la fel cum și orele pot părea secunde. Însă timpul este același. Depinde de noi cum îl percepem.

Soul stă în fața oglinzii. Și-a luat pe el un costum negru complimentat cu o cămasă nou-nouță. Chiar dacă Allan nu îl poate vedea, tot dorea să fie elegant. Și-a luat cu el un pistol. Morgana încă doarme. Nu vrea să o trezească. Se va descurca singur cu Allan.

În acest timp oamenii lui Soul se asigură că îl vor aduce pe Allan la sediul EYE așa cum a cerut acesta să fie adus. Teafăr și nevătămat, căci voia ca el să fie într-o stare optimă pentru a îl putea înfrunta. De undeva se aude o mașină. Allan deschide ușor ochii stând pe bancheta din spate, dar nu vede nimic. La câteva secunde după, se pierde de tot ce se întâmplă în jurul lui.

Drumul a fost liniștit. Fără intervenții exterioare. Trupul lui Allan este dus într-o celulă întunecată și rece. Mâinile și picioarele îi sunt legate. Ochii îi sunt înfășurați de o bandană neagră. Soul se gândea să îi coasă gura, dar se răzgândi. Însă păstră ideea pentru mai târziu. Nu l-a adus pe Allan aici ca să îl omoare. Sau cel puțin, nu încă.

În aproximativ două ore, Allan s-a trezit. Prima s-a reacție a fost să se zbată și să geamă ușor. Și-a dat seama că cineva l-a legat și i-a reprimat dreptul la a mai putea vedea.

- Bună, Allan.

- Huh?! Spune Allan oprindu-se din orice mișcare.

- În sfârșit, s-a trezit frumoasa adormită! Ți-a plăcut băutura?

- Cine dracu ești?

- Posibil...noul tău șef.

Allan scuipă undeva lângă piciorul lui Soul, dar nu îl atinge. În sinea lui începu să râdă. Noul șef? Sigur!

- Să mori tu!

- Nu eu sunt cel care o să moară dacă nu faci ceea ce trebuie.

- Simon mă va găsi oriunde m-ai dus și va fi vai și amar de tine!

- Stai liniștit. Nici nu își va da seama că ai lipsit. Oricum, atât timp cât vei coopera, ai cuvântul meu că nu vei păți nimic.

- Dă-mi drumul, nenorocitule! Am să te distrug!

- Ok, ascultă bine la mine. Poate că nu ți-ai dat încă seama, dar tu ești doar un amărât de pion pentru Simon, iar când dispar pioni ca tine, nimănui nu-i pasă. Plus că știu tipologia de oameni care lucrează pentru Simon. Oameni care au avut ca sigură soluție de a trăi, sclavia pentru propriile lui nevoi. Iar asta arată că nu valorezi nimic.

- Dă-mi drumul!

- Continuă tot așa și vei sta aici mult timp.

- Ce vrei de la mine?!

- Ceva simplu. Nu am să îți cer să te complici. Vreau să îmi spui câteva ceva despre Simon.

- Ia-ți gândul!

- Ok, dacă așa vrei să jucăm. Băieți știti ce aveti de făcut!

Câteva mâini îi iau pe sus pe Allan și îl așează pe un scaun cu spătar. Simte că se întâmplă ceva pe la mâinile lui, apoi pe la picioare. Era legat de scaun. De nicăieri, pe ceafa lui se prelinge un lichid rece. Începe să se zbată în urma șocului.

- Revigorant, nu-i așa?

- Ahh! Nenorocitule!! Am să te omor!

- Dacă ai începe să vorbești, poate că ai scăpa ușor.