Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 43

Capitol scris alături de PatyLoveBooks

Siluetele se învălmășeau într-o mare agitație de trupuri întunecate ce dispăreau mai repede decât își putea imagina Morgana. Sistemul a fost scurt și strict la obiect. În următoarele patru zile, operatorii din EYE aveau să fie repartizați complet, golind ce a mai rămas din Agenția din Denver. Cei din Sistemul Tehnic s-au evaporat acum două zile, cei din Zona Tehnică ieri, iar acum două ore și cei din Sistemul Medical începeau să dispară treptat. Curând, operatorii de teren aveau să nu mai existe în Agenție.

Morgana e la a patra cafea în acea dimineață, ceasul arătând ora 7:45. Nu a dormit nici în acea seară. A stat trează pentru a pune cap la cap toate informațiile primite. Banda Simon Spune vindea ilegal cadavre de pe front Băncii de țesuturi din Sacramento, California în schimbul unor sume de bani sau a unor organe pe care să le vândă mai apoi pe Piața Neagră. Oliver i-a adus zonele unde a acționat până acum banda teroristă, iar Morgana le-a unit cu o linie, de la prima acțiune până la ultima. Lipseau câteva zone de atac pentru a face o viziune clară a locului unde ar putea avea centrul de comandă. S-a informat despre toate tipurile de arsenal pe care aceștia le-au folosit, precum și despre numărul fix de oameni repartizat pentru fiecare atac. A ajuns la concluzia că Simon avea în cap, un plan mai mare decât îl știa ea la început și pentru că acestuia nu îi convine de situația în care l-a pus Morgana, va face tot ce îi stă în putere să o elimine. Totuși, o domină o neliniștitoare impresie cum că ceva îi scapă, ceva ce e chiar sub nasul ei, doar că nu își poate da seama ce anume. Simțurile i s-au ascuțit când a auzit un tincănit la calculator. Cineva i-a trimis un mesaj, cineva din Divizie.

„Cimitirul de Mașini, locul de întâlnire, California. Vino cât de repede poți."

Norocul ei că mai erau câțiva operatori rămași care știau să piloteze un avion. Au dus-o până în Las Vegas, iar de acolo a închiriat o mașină pentru a se deplasa către locul stabilit. Afară e un vânt teribili care face tabla de la mașină să șuiere. Gonea cu viteza maximă permisă. Fulgerele țeseau zarea, unul lovind un copac la treizeci de metrii în fața ei. Vântul mișcă crengile copacilor, frunzele zbătându-se nebune, rupându-se și zburând prin aer. Praful șoselei s-a ridicat mimând o ușoară ceață, iar mașinile începeau să se împuțineze pe șoseaua ce pare proaspăt asfaltată. Și-a scos o țigară din pachetul aproape gol de pe bod, aprinzând-o în timp ce a deschis geamul lateral. Vântul țipa asemeni unei mame rănite care își pierde pruncul în ghearele Morții, iar copacii par că din moment în moment vor fi smulși din sol, blocând orice formă de înaintare. La radio se aude piesa Sick Lullaby, varianta acustică cântată de Olivia Addams. Morgana expiră fumul toxic bătând ritmic cu degetele în volanul mașinii privind din când în când cerul ce urmează să se umple de fulgerele ce vin din depărtare.

A oprit mașina nu departe de acel Cimitir de rable abandonate. Și-a ridicat gulerul de la platon până aproape de față căci vântul făcea ca praful să îi intre în gură și ochi. A pornit alert către locul de întâlnire, vântul biciuind-o și făcând-o să o ia spre stânga.

Furtunile apar, în general, pentru a distruge ceva sau pentru a acoperi ceva deja distrus. Elijah își turti țigara de botul mâncat de carii al unei mașini rămase fără trei roți din cele patru. Ajunse de doar șase minute, gândi după ce și-a privit ceasul și strâmbă din nas. Ceva e putred. Ceva e în aer. Ceva avea să se întâmple. Și dacă tot se temea de șobolani, n-avea de gând să intre în capcană exact ca unul. Se plimbă doar câțiva pași, fixându-și privirea asupra siluetei subțiri care se apropia, părul ei sângeriu dansând în vântul ce sufla cu furie. Părea că Dumnezeu voia să șteargă praful. Sau altceva. Privi în jur, precaut, apoi ridică o mână în aer, în semn de salut.