Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 20

Un splendid capitol scris cu PatyLoveBooks

 Tinerețea. Oh! Atât de frumoasă și atât de plină de aventuri. O tinerețe unde se întâmplă atât de multe schimbări sub atât de multe forme. Când soarele e pe cer știi că ai mai trăit o zi, iar când luna tronează printre stele, ești conștient că ai ceva de făcut pentru ca mai apoi să poți trăi o altă zi. Nu ai dreptul să stai. Nu ai voie să te odihnești. Trebuie să mergi mai departe și să lupți. Inamicii nu te așteaptă până te pui pe picioare, ci din contră. Profită că tu nu mai poți și că ești slăbit și vulnerabil. Trebuie să dovedești că ești mai puternic decât ei.

Morgana a rămas cu privirea fixată pe mașina care se tot distanțează de ea. Apoi a început să râdă ușor. S-a întors în hotel și i-a spus recepționistei să elibereze camera. Totuși a menționat ca ceea ce e al ei să îi fie trimis la o locație pe care i-o va da ea mai târziu. Își mulțumi în gând că are relații, altfel putrezea și acum în lagărele lui Simon.

Nu a durat foarte mult până o altă mașină a venit la hotel și a luat-o pe Morgana. În mintea ei rememora evenimentele petrecute aseară. Întâlnirea cu Sarah, jocul de-a cine trage prima, urmărirea, adrenalina, curiozitatea și sticlele de vin. Apoi a apărut fața lui Jacques. Pielea i se făcu de găină. Cine este această persoană care doar prin simpla prezență a speriat-o. Posibilitatea de a fi Simon însuși e exclusă. Simon nu ar lucra cu o agenție anti-tero din moment ce el susține acțiunile teroriste.

Când mai avea puțin și ajungea la casa subterană unde avea să stea cât timp își desfășura activitățile în New York, văzu mașina lui Soul. Un zâmbet îi apăru pe chip. Îi mulțumi în gând lui Axel că i-a găsit o casă, altfel ar fi trebuit să facă traseul New York-Denver, dus întors zilnc.

Drumul a fost liniștit și nu foarte aglomerat ceea ce a făcut-o pe Morgana să se simtă puțin mai bine, mai liniștită.

Când a ajuns era foarte obosită. Deși băuse nu a avut interacțiune cu poliția rutieră. Soul o aștepta pe un fotoliu la intrare. E ora 10:20. Cu siguranță el a dormit. Când a apărut în fața lui și-a lăsat telefonul din mână și l-a pus pe masă.

Cel mai probabil butona ceva sau se asigura de viitoarele misiuni pe care le va avea EYE. Curând și Morgana va face exact ceea ce face bărbatul din fața ei.

Soul e îmbrăcat la costum, îmbrăcat într-un costum silimar cu cel pe care îl purta în seara în care s-au cunoscut. Mereu elengant și cu o aliură pașnică. Oare pleacă undeva?

Soul și-a ridicat privirea și i-a zâmbit blând în timp ce o lua pe Morgana în brațe. Nu va mai trebui să o lase să plece de una singură. Aflase de la agenții lui că a fost văzută fugind printr-o ploaie de gloanțe. De acum înainte va trimite o echipă cu ea să o însoțească. În momentul de față se bucură că e bine și că nu a pățit nimic. Se bucură că e acum, aici cu el.

- Ești bine! Spune strângând-o mai tare la piept. În ochii lui se poate citi bucuria, în ai ei se poate citi oboseala.

Morgana se depărtează ușor de el și îl privește gânditoare. Prin cap îi trecu replica Sharei „dă-i o șansă". S-a apropiat ușor de el și l-a sărutat ușor pe obraz. Până la urmă ce avea de pierdut? Îi urează noapte bună în timp ce se depătează de el. Soul zâmbește amuzat și se întreabă ce a pățit sau cum se face că a făcut ea primul gest de afecțiune și cum de nu mai e așa idiferentă cu el. În acea seară ceva cu siguranță s-a întâmplat.

Morgana s-a trântit pe patul primei camere în care a intrat. Un somn adânc vecin cu moartea punând stăpânire pe ea. Tot ce avea nevoie era să doarmă. Sau să leșine. E același lucru. A adormit imediat.