Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 6

După ce Morgana îl salută pe Soul, se întoarse la garsoniera ei. Drumul a fost liniștit. Zâmbea. În capul ei rodeau idei. Își concepuse un plan numai de ea știut. Știa cum să se împace cu ambele tabere.

Când a ajuns la garsonieră nu o miră că ușa era descuiată. Cu siguranță Allan iar venise la ea. Și avea dreptate. Stătea pe unul dintre scaunele din bucătărie. Probabil își făcuse o cafea căci iese aubur din cana care e pe masă.

- Parcă ți-am spus să nu mai vii aici fără să îți anunți prezența.

- Am uitat.

- Ți-am spus asta acum câteva ore. Așa uituc ești?

Morgana se opri în pragul ușii de la bucătărie. Allan e îmbăcat elegant. Un costum negru îi învăluie trupul lucrat. Părul îl are așezat în partea stângă, iar la mână poartă un ceas scump.

- Unde te duci îmbrăcat așa?

- Acolo unde mergi și tu.

Pentru câteva secunde Morgana nu înțelesese la ce se referă, apoi își dă seama.

- S-o crezi tu că vii cu mine.

- Simon nu a avut plăcerea de a îți spune. E o petrecere a cuplurilor. O seară concepută pentru îndrăgostiți. Iar tu nu ai pe nimeni. Așa că m-am oferit să te asist.

- De ce te-ai deranjat? Poate găseam vreun burlac pe acolo.

- Adorabil. Șansele să găsești tu pe cineva care să te placă sunt egale cu zero.

- Asta e. Ghinion. Totuși, sunt sigură că ai altceva mai bun de făcut decât să îți pierzi vremea cu mine.

- Sincer, nu. Plus că dacă vei face vre-o greșeală, voi fi direct acolo pentru a te taxa.

- Ce grijuliu ești tu.

Morgana își dă ochii peste cap și intră în dormitor. Pe pat stă așezată o rochie superbă neagră. Mulată până în șolduri, iar in spate are o mică trenă cu volane.

- Ce rochie drăguță. Nici costumul tău nu e rău.

- Mulțumesc, Morgana.

Rămase șocată. Era poate pentru prima dată când nu o numi târâtură sau zdreanță. Discuția chiar părea că e destul de ok. Se vede că Allan și Simon au discutat. Oare ce i-a spus?

Morgana se duce în baie și după ce face duș, trage rochia pe ea. Își scoase bandajele și astupă rana de pe umăr cu fond de ten.

Simon nu are gusturi rele deloc. Rochia îi vine perfect și îi evidențiază binele formele. Are un ușor decolteu, dar e fatal pentru un bărbat. Și-a pieptănat părul și și-a prins câteva șuvițe cu o clamă. În urma dușului, fârfurile părului se ondulaseră ceea ce o făcea să arate seducător. Și-a aplicat un strat fin de machiaj, iar ochii de pisică pe care și-i făcuse, alături de rujul grena, o făceau să arate splendid.

Când a ieșit din baie, Allan o aștepta cuminte pe pat. Ochii i se măriră când a văzut-o. Într-addevăr, arăta superb. S-a încălțat cu perechea de pantofi ce era lângă pat. Tocul era mic și nu producea zgomot. Își luă una dintre gențile ei micuțe din dulap. Și-a pus în ea telefonul și un pistol cu cartușul plin. Își parfumă gâtul cu ceva de la Chanel și apoi se întoarse cu fața spre Allan.

- Deci tu spui că eu trebuie să mă prefac iubita ta în această misiune? Huh! I-ați gândul.

- Iubita mea? Ai vrea tu. Te-aș putea prezenta ca fiind sora mea, dar nici măcar atât nu meriți. Plus că nu poți intra fără invitație. Iar eu am invitațiile.