Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 41

Capitol scris alături de 

Timpul este un spațiu nemărginit în care plutesc haotic numere și limbi de ceas. Exact asta se poate spune și despre spațiu; un loc în care timpul nu mai poate avea nicio însemnătate dacă nu există obiecte, persoane, suflete. Separate, sunt forțe inutile, tocmai de aceea funcționează indispensabil, pentru că sunt cele mai puternice forțe care nu pot trăi una fără cealaltă.

De s-ar putea spune asta și despre oameni... Dar poate chiar se spune! Până la urmă, sunt indispensabili unii față de ceilalți, nu?

Sunetele șuieră haotic, iar vocile șușotesc taine neștiute. Pașii sunt foarte zgomotoși, deși abia dacă se aud. Operatorii din jurul ei păreau a fi fantome îmbrăcate în negru, din când în când și o fantomă în tricou alb, care treceau absente pe lângă ea. Sau ea trecea absentă pe lângă ele?

Holurile i se păreau, în acel moment, infinit de lungi. Auzi o voce în lateralul ei, însă o ignoră, continuându-și mai departe drumul. A început să o doară în spatele umărului drept, de parcă cineva ar înjunghia-o cu un cuțit în acea zonă. S-a oprit din mers când a ajuns în Sala Mare, locul unde se coordonează misiunile. Ultimul mesaj dat de Soul Diviziei a fost „ne vedem pe front", mesaj care a stârnit o ușoară panică în interiorul Morganei. Nu știa de ce anume a venit fix aici, dar ceva neștiut din ea, îi spune că nu ar trebui să se afle în altă parte.

Privirea i-a alunecat pe ecrane, văzând cum o parte dintre operatori luptau armat într-un depozit de fân din Vestul Arizonei. Însă nu era chair o luptă obișnuită. Pe desfășurător sunt trei liniuțe, deci asta înseamnă că sunt trei tabere care luptă. Operatorii din EYE, contra unor teroriști și...Divizia fantomă. Pentru câteva secunde, femeia a rămas mută privind monitoarele. Și-a dat seama că era vorba de oamenii din Divizie din două aspecte. Soul le-a spus că se vor vedea pe front, căci acesta a dat într-un fel impresia că îi vânează pe cei din Divizie, și al doilea aspect... sunt cărți metalice aruncate în trupuri neînsuflețite, emblema Diviziei. Pe hanoracele unor persoane decedate observă acel „S" extrem de cunoscut. Oamenii benzii teroriste păreau eliminați în întregime, acum lupta ducându-se între cele două tabere rămase în picioare. Au omorât inamicul comun și acum aveau să se omoare între ei.

- Stop! exclamă Morgana, toate privirile fiind fixate pe ea.

- Ă, suntem într-o misiune aici dacă nu te-ai prins, spune ironic tipul care coordona misiunea, dându-și ochii peste cap.

Roșcata s-a apropiat de el, smulgându-i casca din ureche și punând-o într-a ei într-o fracțiune de secundă.

- Retragerea, comandă dur și serios în cască, uitându-se pe monitoare.

Agenții de pe teren s-au privit scurt între ei, făcând pași în spate, bătând în retragere. Operatorii Diviziei au rămas cu cărțile metalice între măinile învăluite în mănuși negre, fără degete, cu pistoalele în aer și cu privirea mascată asupra agenților care se retrăgeau. Nimeni nu mai lovea pe nimeni. Nimeni nu mai țintea pe nimeni. Nimeni nu mai omora pe nimeni.

- Ce, Doamne iartă-mă, îți închinui că faci?, o certă operatorul pe Morgana.

- Îți salvez funcția, demnitatea și viața operatorilor! îi clarifică aceasta. Ținta era gruparea teroristă, nu o altă Agenție!

- Nu se află în Sistem. Ce este înafara Sistemului este considerat inamic și se elimină.

- Nu mai spune! Și persoanele pe care noi le protejăm? Inocenții din afara Sistemului? Și ei tot inamici sunt?