Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 21

Un alt capitol fantastic scris alături de PatyLoveBooks

Stelele au început să apară ca picăturile de culoare aruncate de o pensulă pe o foaie, haotice și necontrolate, fără o formă anume, împăștiate peste tot.

Morgana dă din cap uimită în urma situației date, ce o face să se simtă ușor emoționată, dar nu emoționată într-un sens bun. E acea neliniște pe care o știm cu toții, o neliniște care te face să nu te simți chiar atât de confortabil, mai ales când nu ești în largul tău. Îi privi pe toți cu o ușoară ezitare. Într-un fel simțea că nu e chiar cea mai bună idee să fie toți patru împreună. Voia să vorbească doar cu Sarah. Nu avea nevoie să-i stea pe cap omul de care ușor, ușor începea să-i fie teamă și nici de domnul binevoitor și a tot înțelegător.

După câteva minte de tăcere, îi apăru un zâmbet în colțul gurii. Da. Poate chiar reușea să salveze ceva din seara asta. Poate că e doar paranoică. Oricum are tot timpul din lume să îi spună lui Sarah ce avea defapt să-i spună.Își aranjează părul cu o mână și o privește întâi panicată, apoi relaxată.

- Sper că știi o locație super, îi spune zâmbind.

- E un bar fenomenal la mică distanță de aici, spuse Sarah.

- Iei cina la bar? o întrebă Jacques.

- Ca orice femeie care se respectă, râse ea către Jacques, făcându-le tuturor semn să o urmeze. Jacques pornește alături de ea înainte.

- Am dat un milion de dolari pe o atrocitate care s-a spart, îi spune.

- Știu, eu am tras în ea. Înfiorătoare piesă.

În spatele lui Jacques și Sharei sunt Soul și Morgana cam la trei metrii distanță de aceștia. Soul o privește gânditor. Nu o putea înțelege. Uneori femeile sunt imposibile. Cu toate astea, a dezvoltat un interes particular în ceea ce o privește, chiar dacă uneori îl speria nebunia ei. Adică nu s-ar fi gândit că ea și-ar risca viața, de una singură, doar ca să scufunde o amărâtă de broșă. Gestul ei l-a făcut chiar să creadă că pentru Morgana, prinderea lui Simon, s-a transformat din scop, în obsesie. Nu l-a deranjat faptul că i-a spus să plece pentru ca mai apoi să îl cheme înapoi la ea, asta i-a demonstrat într-un fel că și-a pus o oarecare încredere că va fi mereu acolo când are nevoie de el.

- Am bătut atâta drum crezând că ai pățit ceva, iar tu îmi spui să plec? Spune Soul pe un ton ușor dezamăgit.

- Sunt unele lucruri la care mi-ar plăcea să nu asiști.

- Dar parcă eram o echipă.

- Suntem o echipă, dar asta nu înseamnă că nu ne descurcăm și separat unul de altul. Plus că nu suport când mă amăgești. Asta să îți fie lecție.

Deci ea are impresia că se descurcă fără el.

- Nu-l mai certa, Morgana! strigă Sarah întorcându-se cu fața spre ea.

- Am tot dreptul!

Luminile și culorile închise se amestecă într-un dans continuu al timpului. O minune sau un blestem. O încăierare de gânduri și acțiuni ce dispar atât de repede pe cât apar. Doar că acea secundă ține o eternitate în inimile tuturor celor prezenți. O eternitate pe care mintea o uită imediat căci peste ea, apar alte eternități și tot așa. O eternitate de eternități. Continuă și infinită într-o neinfinitate neterminată.

Morgana intră în mașina lui Soul. Va ruga ea pe cineva să îi ducă mustangul acasă. Între cei doi se scurg câteva momente de liniște. Ea își mișcă ușor piciorul pe fond nervos, iar el apasă încet degetele pe volan.