Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 25

Un fascinant capitol scris alături de PatyLoveBooks

Vă amintiți că vorbeam despre jocurile de cărți? Ei bine, jocurile sunt frumose. Palpitante și intrigante când ai o un scor bun, greu de doborât. Dar pot fi enervante și supărătoare când nu ai o mână potrivită și pierzi tot ceea ce este în joc. Și totuși care este scorul în acest joc sângeros dintre Morgana și Simon? Oare doar are iluzia că e în câștig? Sau chiar pierde mult teren?

Aceste întrebări au măcinato toată noaptea, neputând pune geană pe geană. Încă se află în incapacitatea de a înțelege de ce niște oameni străini i-au oferit ajutor, o casă și siguranță. Ea nu e obișnuită să primescă ajutor. Defapt ea nu își dorește ajutor. Nu mai vrea să implice pe nimeni în lupta ei. E sătulă de cadavre și bălți de sânge. Singura ei dorință este de a putea sfârși această luptă cu Simon și a se putea simți cu adevărat liberă. Să nu mai trăiască cu frică la fiecare pas făcut, să nu mai fie ținta umbrelor, să nu o mai mintă iluziile pe care capul ei le generează.

Pe masa de lângă pat, telefonul ei a nceput să sune. Morgana nu doarme, dar pentru o secundă și-a pus întrebarea cine și de ce ar suna-o la 1 dimineața. Oare persoana care sună nu se gândește că ea poate doarme? Aparent, nu.

- Da. Spune Morgana încet.

- Deci, Morgs. Fii atentă. Roșcata și-a dat ochii peste cap. E Mark. Am găsit în baza de date a lui Simon trei zone de acces către sediul lui din Los Angeles. Soul crede că sunt făcături, dar garantez că ce am găsit sunt posibile puncte de acces.

- Foarte bine, Mark. Eu cu ce pot să te ajut?

- Intrările sunt securizate și am nevoie de un cod de acces pentru a le putea deschide. Iar din moment ce tu ești...ști tu, fiica lui, mă gândeam că poate ai vreo idee.

Morgana ploscăi strâmbând din nas. Aparent oricât de mult și-ar dori, nu poate să își uite rădăcinile.

- Poți să încerci câteva coduri de spioni. Al meu e U3ACY, a lui Simon e W13KPV și sediul din Los Angeles este cunoscut ca Unitatea Alpha. Poți să te folosești de asta.

- Ești cea mai tare, mersi.

- Mark, stai! Pot să te rog o chestie? Am nevoie să îmi pui într-o valiză niște lucruri de-ale mele și să le primiți alături de o mașină pe plajă. O să vină cineva să mi le ia.

- Sigur. Când vrei să îți fie trimise.

- Aș vrea ca în dimineața asta să le am. Sunt în New York. Vorbește cu Soul, dar ai grijă să nu te dai de gol cu ceea ce am vorbit noi.

- Sigur.

În jur de ora 4 dimineața a primit o valiză cu o parte din lucrurile ei. Haine, țigări, câteva doze de energizante și pastilele ei calmante.

Pe masă a pus pachetele de țigări, lângă televizor a pus cutia de calmante din care a luat vreo 3 pastile. O dor îngrozitor picioarele. Măcar așa, calmantele îi amorțesc durerea și poate călca fără să se folosească de cârjă. A primit și cutia ei neagră cu droguri și otrăvuri. În cazul unei amenițări de orice fel, ea să reușească să să descurce în ciuda condiției ei. Singura problemă a fost că, probabil în timpul transportului, o parte din droguri au căzut în cutia cu calmante. Dar nu era o problemă căci le putea deosebi.

E o dimineață caldă. Morgana și-a făcut o cafea fără zahăr și a ieșit pe țărm pentru a se bucura de căldură și liniște. Soarele îi strălucește în păr. Are pe ea o bluză albă, umerii ei fiind neacoperiți. Și-a luat o pereche de pantaloni scurți. Vrea să simtă valurile cum îi lovesc gleznele. De la trunchi până în tâlpi, culoarea predominantă este violet și verde. Pe ici colo sunt și vase de sânge sparte, iar lângă ele, coji de sânge uscat. Gleznele nu îi mai sunt atât de umflate. Poate în două săptămâni picioarele vor avea cât de cât o culoare nu chiar atât de proeminentă. La frunte are trei copci în partea dreaptă. Și le tot ascunde cu părul pe care, de la un timp, îl lasă desfăcut. Într-un mod foarte ciudat, simte că face parte din ceva. Că Sarah a făcut-o să fie parte din ceva. Nu din A.S.I, nu din cercul ei de cunoștințe, nu din sfera ei de străini. O făcea să se simtă diferit, iar ideea de a o minți îi sfâșie inima. Într-un fel se simte datoare față de ea, chiar dacă știe mult prea puține în ceea ce o privește.